Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Parabola civilă

Parabola civilă

O PARABOLĂ CIVILĂ: „IMIGRANTUL”, de Paulina Georgescu

Gheorghe POSTELNICU

            Incendiată de tristeţe este nuvela Paulinei Georgescu (n. 1957), intitulată „Imigrantul” (2017). Ea poate declanşa un torent de comentarii, dar, indiferent ce s-ar spune despre scrierea în discuţie, generalizările teoretice ar înălţa povestea în văzduh cu evidenţialismul ei ocrotitor, sprijinită pe o întâmplare simplă: încercarea unor africani de a ajunge într-o ţară europeană. Subiectivismul dus la extrem, în favoarea sau împotriva acestui fenomen relevă o realitate problematică, prin raportarea la alte componente sociale şi politice contemporane, dar nu eludează răspunsul la întrebarea esenţială: este imigraţia o soluţie, un beneficiu sau o catastrofă?

            O povestire cu un subiect inspirat de videoclipurile postate pe internet, referitoare la migraţie şi la traficul de fiinţe umane, poate fi interesantă dacă depăşeşte pragul jurnalismului, făcându-şi loc spre exigenţele critice prin valoarea artistică, şi nuvela Paulinei Georgescu, aflată la a treia sau la a patra carte, o face cu prisosinţă. Cum? Prin frazare scurtă, prin viteză lexicală, prin inventivitate constructivă. În stilul scenariului cinematografic. Al benzilor desenate. Lectură uşoară. Într-o sală de aşteptare. În metrou. La şcoală. Pe sub bancă. Poveste emoţionantă. Presărată cu lozinci. „Democraţie. Drept la viaţă. Libertate. Egalitate”. Şi altele, decurgând din proclamaţia revoluţiei franceze şi din declaraţia universală a drepturilor omului. Desigur, în faţa calculatorului e una, într-o tabără de refugiaţi e alta.

            Realitatea face ca formula scurtă, care ne transportă în vecinătate vizualului, să nu fie străină de practica multor poeţi încă tineri, cărora propriile creaţii le apar ca şiraguri de fluturi albi în continuă zburdălnicie. În acest mic univers de competitori se caută cu tărie sigla maturităţii artistice care poate să nu vină niciodată, întrucât deschiderile oferite de internet sunt fără sfârşit.

            Nuvelă melodramatică, parabolă civilă cu cheia la vedere ca în integrame sau în manele, povestire romantică tributară telenovelelor, scriere însoţită de un halou afectiv bine construit şi bine strunit, vezi scena traversării nocturne, prin furtună, a Mediteranei sau tabloul cerului înstelat sau comunicarea prin gânduri, după pierderea telefoanelor, „Imigrantul” Paulinei Georgescu poate naşte replici literare mai bune sau mai rele în cunoscuta, de acum, „cultură periferică facebook”. Pe această linie se înscriu, ca o scuză, şi cele patru dezacorduri gramaticale între predicat şi subiectul multiplu, ca şi grindina de construcţii nominale ce amintesc de simplitatea ecuaţiilor de gradul I, familiare, în şcoală, generoasei autoare.

            Cât priveşte o altă scriere, „De vorbă cu copilăria”, 2018, cele 100 de pagini ornate cu numeroase ilustraţii pendulează între gaguri copilăreşti plimbate de la candoare la absurd, de la comic la existenţial, dovedind, ici-colo, lealitatea prozatoarei faţă de poezia vieţii şi faţă de gesticulaţia lirică.

            Îndepărtându-se de tipologia internautului atoateştiutor, vocaţia de scriitor a Paulinei Georgescu poate creşte frumos din temperamentul zbuciumat şi din inteligenţa larg disponibilă spre poezie, ceea ce presupune deschiderea căilor de comunicare cu sinele cel mai intim.