Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » NOI APARITII » RESTUL LA 30 DE ARGINȚI – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ GHEORGHE A. STROIA

RESTUL LA 30 DE ARGINȚI – O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ GHEORGHE A. STROIA

Iată că s-a împlinit încă un vis, acela de a vedea finalizat proiectul noii mele plachete de versuri, intitulată RESTUL LA 30 DE ARGINȚI, pe care am trimis-o azi către tipar.

Acest volum este dedicat localității care ne-a adoptat și ne-a primit cu brațele deschise – SLOBOZIA, URECHEȘTI, jud. BACĂU – care a devenit pentru noi… ACASĂ! Un loc unde liniștea și pacea sunt cuvinte de ordine.

Mulțumesc, pe această cale, tipografiei ROTIPO MOLDOVA din Iași care are grijă ca visele mele să prindă contur, să le împrumute aromele cernelii și prospețimea colii de hârtie! Le mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timpul lor prețios și au opinat despre, așternând în cuvinte calde și frumoase, gândurile lor, care mă onorează. Am dorit să fie o carte de suflet, în care să se regăsească balansul vieții, așa cum este ea, sau așa cum am perceput-o eu, cel puțin: întristare-bucurie, apă și foc, cer și pământ, viață AICI și viață DINCOLO. Pe toate le-am adunat, ca să vi le dăruiesc vouă, tuturor. Le mulțumesc celor care au trimis opiniile lor, ce se vor regăsi la secțiunea VITRINA CRITICĂ.

M-am bucurat enorm să regăsesc printre cei care s-au oprit asupra versurilor mele, personalități marcante ale literaturii, poeți, critici literari, exegeți neo-creștini: MARIN IFRIM (Buzău), ION N. OPREA (Iași), DORINA OMOTA (Arad), MILENA MUNTEANU (Toronto, Canada), ALINA ELENA ZOLTAN (Adjud), VIRGINIA BOGDAN (Focșani), dr. TEONA SCOPOS (Iași), IOAN VASIU (Orăștie), VAVILA POPOVICI (Carolina de Nord, SUA), VIRGINIA VINI POPESCU (Alexandria), MARIANA ZAVATI GARDNER (Anglia), LUMINIȚA ZAHARIA (București), EMILIA STROE ȚENA (Alexandria), ELENA BUICĂ(Toronto, Canada), ION SABIN CERNA (Motru, Gorj), GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU (Brusturi, Neamț), CRISTIAN PETRU BĂLAN (Glen Ellyn, Chicago, SUA), MARIA FILIPOIU (București), STAN M. ANDREI (Liești, Galați), MIHAI CABA (Iași), MIOARA OPRIȘAN (Însurăței, Brăila), MIRCEA TUTUNARU (Motru, Gorj), CORNEL C. COSTEA (Cluj-Napoca).

Vă rog să îmi iertați modestia, dar nu aș dori să fiu pus în postura de a alege între opiniile scrise în carte. Toate au o însemnătate crucială, toate înseamnă extrem de mult, mă onorează, dar mă și obligă la mai mult. Dau cuvântul poetului Stan M. ANDREI, un om de o sinceritate și o sensibilitate fantastică.

* * *
În luna decembrie se aprind lumini întru întâmpinarea Nașterii lui Iisus Hristos. Frumos! Fiecare creștin se aprinde pentru a trăi cum se cuvine această sărbătoare. Foarte frumos! Și mai frumos, eu, unul dintre privilegiați, m-am umplut de lumină și de la un sfeșnic al poeziei contemporane, Gheorghe A. Stroia, care știe să risipească, în modul cel mai plăcut ființei umane, cuvinte pentru minte, inimă și literatură.

Nu știu dacă am să pot rostogoli discursul meu pe albul ninsorii poetice a dumneavoastră. Mă tem de impietate. Și ce fac oare cu rușinea? Doar sunteți „Poetul-Poet” pe care „doar Lumina îl îmbracă” și în această ipostază „El însuși devine o flacără vie”. Măreț, în sensul frumos al cuvântului: „Mă simt/ încărcat de lumină,/ de rouă,/ Petalele-mi sunt încărcate/ de vise”. Cu o asemenea povară și comoară e normal să simțiți nevoia înnobilării semenilor prin revărsare de frumos.

Cartea aceasta, „Restul la 30 de arginți”, e o carte de suflet, o reliefare a raiului pe care îl trăiește poetul, în care simte „răsăriturile și apusurile florilor” și în care se încarcă satisfăcător „cu energia rugii și apropierii de Dumnezeu”. E o carte a iertării, a purificării. Dacă acest fapt se săvârșește de obicei sub patrafirul duhovnicului, Gheorghe A. Stroia îl face patetic și deschis în fața Măriei Sale, Cuvântul. Și mai mișcător este rezultatul:
„- Ia-ți restul la 30 de arginți
și du-te, fiule,
Iertarea ți-o dau în dar,
Iartă-te și tu, fiule!
Iartă-te!…”
(Iertare, Părinte!…)

Durerile sale sunt de fapt durerile oamenilor de azi. Rănile deschise de aceste vremuri sunt prea multe, prea adânci și îl dor atât de mult încât a simțit trebuința de a da un strigăt articulat estetic în poezia „De piatră…”. Un om de pace nu întărâtă, ci semnalează și așteaptă sentința divină, și nu asupra lumii ci, asemenea lui Iisus, asupra sa:
„- Pe Tine te aștept, Doamne,
în încremenirea Timpului,
ca rănile să mi le faci…
DE PIATRĂ!”

Poetul face din versurile sale cărări spre iubire spre a găsi starea de bine în care „Ne atingem sufletele/ cu tandrețea începutului,/ sperând că vom deveni/ Unii pentru Ceilalți,/ motive Reale de Lumină.”

După ce mulțumește Domnului „pentru stropul/ de soare,/ de la Răsărit/ până la Apus.”, pentru cinstea de a fi viță de vie, pentru faptul „că-n trupul său” „Zac nebănuite comori făr de preț”, „Mai tari ca lutul desprins din cuvânt”, pentru că sub semnul păcii născut va „rămâne mărturie vie crinul mut”, se îndreaptă în „Grădina cu suspine” să dea glas sentimentelor, trăirilor, amintirilor legate de icoanele sale dragi. Binecuvântări sunt exprimările sale despre mamă, despre tată, despre mama-soacră. În literatură, despre tată sunt poezii mai puține decât despre mamă. Însă, poetul a simțit valoarea acestuia și influența pozitivă asupra sa de vreme ce l-a considerat foarte frumos și poetic:
„Te iubesc mai mult
decât am știut vreodată,
Eroul copilăriei mele,
Ecoul inimii mele,
Bucuria zilelor liniștite,
Sclipirea venită din trecut.”

O mulțime de poezii sunt aducătoare de limpezime în privința legăturii dumneavoastră cu Dumnezeu, a religiozității manifeste, fără a fi în exces și deranjantă pentru anumite persoane. Discursul poetului este curgător și atrăgător, simțindu-se limpezimea gândului, întregul și claritatea conceptelor, binecuvântarea Domnului, sublimul artistic, toate încrustate cu imagini degrabă rostitoare și cu tăceri în care mirările făcutu-și-au schit. Poetul Gheorghe A. Stroia se înhamă la trăsura cu metafore, pe care le-a crescut cu o anumită finețe și le-a strunit cu durerile realității, spre a le risipi în inima iubitorilor de frumos, precum și a celor care apreciază mai puțin poezia.

După cum s-a simțit și din volumele anterioare, Gheorghe A. Stroia face dovada și cu această plachetă că pe firul vieții „a adăugat și Cer și Floare”, „și Dragoste și Foc” și nu exagerez dacă afirm că tulpina brazilor care suntem noi, cititorii, a împlinit-o în adevărați pomi de Crăciun, cu mai multă lumină, cu mai multe globuri din metafore.

Pentru efortul său de a ne ajuta să ne redescoperim cu ajutorul poeziei îi vom mulțumi și îl vom bate pe umăr să ne mai ofere o șarjă de poeme, iar „Tăcutele-i ceruri l-or face o Stea.”(Tu,…) Acum, de Crăciun, doresc să fiți același sfeșnic la inima lui Dumnezeu!

Cu tot respectul, un trăitor în Hristos,
Stan M. ANDREI
Liești – Galați

* * *
A U T O R U L
Slobozia de Urechești, 20 al lui Undrea