Pe măsură ce înaintez în această documentare, devin tot mai fascinat de corifeii arhitecturii românești. Un text excepțional, din care citez esențialul, semnat de Ciprian Enache, dă adevărata măsură a acestui fenomen de…construcție a României moderne. Textul este preluat de la adresa: http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2014/05/07/ne-parasesc-somitatile-niculae-vladescu-1927-2014/ din 07.05.2014

NE PĂRĂSESC SOMITĂȚILE ! Niculae Vlădescu (1927 – 2014)

”Pe zi ce trece vechile generații ale „slujitorilor” breslei constructorilor spun adio meseriei lor și meleagurilor pământene, trecând în rândul celor dispăruți în negura vremurilor. După o muncă tenace și o carieră demnă de luat în seamă, personalități ale lumii construcțiilor își pun „uneltele” în cui, cum se spune, după ce în viața lor au fost neobosiți în a-și face cât mai bine meseria, căreia i s-au dedicat cu un înalt profesionalism. Așa se face că, în urmă cu doar o lună de zile, un mare nume în domeniul construcțiilor ne-a spus adio, lăsând în urma sa regrete, dar și pretuiri pentru ceea ce a fost și a făcut pe această lume. Este vorba despre prof. dr. arh. Niculae Vlădescu, unul dintre reperele multor construcții care au prins „viață” în lumea edilitară a țării noastre.

O sumară trecere în revistă a vieții și creațiilor sale ne vor convinge, desigur, asupra a ceea ce a fost și trebuie să rămână, nu numai în rândul specialiștilor din construcții dar și al beneficiarilor lucrărilor sale, toate vizibile în multe locuri pe lângă care trecem, dar nu le cunoaștem autorii.

Prof. doctor arhitect Niculae Vladescu s-a nascut in 16 mai 1927.

După bacalaureatul susținut la celebrul Liceu militar “Mânăstirea Dealu” din Targoviște, care a ”forjat” personalități și caractere în toate domeniile, Niculae Vlădescu își sustine licența la Institutul de arhitectură “Ion Mincu”, făcând parte din promoția 1953. În anul 1978, arhitectul cu un palmares impresionant de clădiri construite și restaurate îsi va sustine și teza de Doctorat în arhitectură.

Împărțindu-și activitatea între Institutul de proiectare „Carpați” și prelegerile susținute în fața studenților, în calitate de profesor asociat la Institutul de arhitectură “Ion Mincu” (1967-1983), arhitectul Niculae Vlădescu s-a remarcat prin rolul activ si proeminent pe care l-a jucat în salvarea arhitecturii patrimoniale, ca membru al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

O clasificare a proiectelor semnate de distinsul arhitect reprezintă nu doar un reper cronologic, ci ne ajută să schițăm o micro-istorie a arhitecturii în România, în funcție de prioritățile celor două epoci, înainte și după 1989, observând anvergura actului de creație și libertatea lui în contexte istorice diferite. Lista Proiectelor din domeniul culturii, realizate în calitate de autor până în 1989, este impresionantă.

Anul 1955 însumeaza proiecte în domeniul arhitecturii destinate multor cămine culturale din țară.

În 1956, contribuie la realizarea Casei de cultură cu 300 locuri de la Craiova, precum si a celor de la Găești și Hârșova.

În 1957, proiectează, în colaborare cu arhitecții Popescu-Necsești și P. Carp Clubul Sindical al Uzinelor “Republica”, cu o capacitate de 550 locuri, apoi Casa de cultură din Cugir (450 locuri), Casa de cultură raionala și clubul sindical cu 400 de locuri (proiect tip la Cisnădie și Pașcani, Târnăveni, Clubul Petroliștilor, la Târgoviște, Casa de cultură de la Calafat).

Proiectul Casei de cultură din Mangalia cu 600 locuri, avându-l ca autor, obține premiul Uniunii Arhitecților, în anul 1959.

În afara acestor proiecte ale unor instituții reprezentative și centre cultural-administrative, arhitectul Niculae Vlădescu mai proiectează, în 1955, – Școala generală cu 12 săli de clasă la Viștea – Făgăraș, Cantina cu 200 locuri în orașul Balș, în 1956, Hotelul Dambovița – Târgoviște, în 1972 precum și Centrul Național de Fizică, de pe Platforma Măgurele, proiectat în colaborare cu arh. C. Frumuzache, lucrare distinsă cu Premiul anual al Uniunii Arhitecților în 1976. Din anul 1976 dateaza proiectul de Decoratii interioare si amenajări exterioare conceput pentru Ambasada României la Tokio (împreună cu arh. C. Frumuzache). Tot în această perioadă, împreună cu Constantin Frumuzache și Militza Sion, lucrează și la proiectul superbei Case de cultură a sindicatelor Buzău (n. n. – M.I.)

Între anii 1977-1984, arhitectul Niculae Vlădescu se dedică lucrărilor de cercetare, proiectare, coordonare și execuție, implicate de restaurarea generală și extinderea Palatului Cotroceni.

Alte două restaurări și extinderi importante se referă la Palatul Foișor din Sinaia, din anul 1976 și la Vila Olănești, în 1988.

În 1960, arhitectul Niculae Vlădescu proiectează blocuri cu apartamente, în cadrul unui colectiv din care mai fac parte arhitecții G. Trifu, Gh. Negreanu și M. Enescu, obținând Premiul I, iar în 1962, proiectul Creșa – grădiniță pentru patru grupe este distins și el cu Premiul II.

După 1989, activitatea sa complexă de proiectare și coordonare s-a concretizat în restaurări de mare finețe ale unor obiective majore, precum restaurarea “Muzeului Național de Artă al României” și restaurarea “Palatului Cantacuzino” de pe Calea Victoriei, din București. Importante sunt si proiectele pentru extinderea “Pensiunii Cumpătu” din Sinaia, sediul firmei “H.C.S. ROMTRADE – și reprezentanta OPEL” sau amenajarea Librariei HUMANITAS – KRETZULESCU. Nu lipsesc proiectele pentru locuințe gen vilă, care s-au dovedit piatra de încercare pentru arhitecții marcați de clișeele “confortului” din blocurile comuniste. Câteva proiecte de vile la Mogoșoaia, Târgoviște, Băneasa, Sinaia demonstrează vocația unui arhitect care nu a făcut compromisuri.

Seria lucrărilor și calitatea proiectării și execuției sunt impresionante, de asemenea, la sediul “CREDIT BANK” – Slobozia, Hotelul “TIROL” din Poiana Brașov, sediul Fundației Cultural-Științifice NEC București – Zug, cu multiple lucrări de restaurare și extindere, precum și la ansamblul de locuințe din str. Brătianu nr. 26 București (monument istoric), care a necesitat, pe lângă restaurare, și o extindere.

Comparând portofoliul proiectelor de arhitectura cu cele realizate împreună cu Aedificia Carpați, descoperim existența unui tandem care explica realizările excepționale ale fiecăruia dintre cei doi parteneri ai acestui dublu redutabil în arhitectura contempoană, lideri de decenii, în domeniu.

În afara unor proiecte deja mentionate, ale echipei Niculae Vlădescu – Petre Badea, directorul general al Aedificia Carpați, acest succint și impresionant curriculum vitae mai cuprinde Sediul Curții Supreme de Justiție București, extindere la Schitul Darvari București, proiecte pentru reconstruirea Bisericii fostei Mânăstiri Cotroceni, Consultanță la Biserica “Sf. Elisabeta” din cadrul fostului azil Elena Doamna, Muzeul Cinegetic Posada, Consultanță la restaurarea Atheneului Român, Consultanță la restaurarea zonei “Catacomba” din cadrul Muzeului Colecțiilor de Artă, Consultanță la restaurarea Palatului Kretzulescu -UNESCO, Restaurarea Complexului Știrbei – Buftea, Restaurarea Muzeului Kalinderu, Biserica “Sf. Ilie” din Pipera.

Aceasta activitate, care măsoară mai bine de jumatate de secol, a fost recompensată cu numeroase premii și medalii, diplome și ordine, enumerate pe scurt în ordine cronologică: 1971: Ordinul muncii clasa a III-a, 1983: Medalia “Meritul științific”, 1991: Medalia “100 de ani de la înființarea Societății arhitectilor români”, 1995: Medalia “Cotrocenii la 100 de ani”, 1997: Medalia 135 de ani de la constituirea Ministerului Lucrărilor Publice în România”, 1997: Medalia “500 de ani de la Ctitorirea Mânăstirii Neamț”, 2002: Diploma de excelență pentru merite în conservarea Monumentelor Istorice, 2002: Ordinul Național “PENTRU MERIT” în grad de cavaler, 2002: Diploma “Constructor al secolului XX”, 2004: Ordinul Național “PENTRU MERIT” în grad de ofițer, 2007: Premiul de excelență “Opera Omnia” al OAR (Ordinului Arhitecților din România), 2008: Diploma de onoare din partea P.F. Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane care, la înmormântarea defunctului, a menționat despre personalitatea acestuia: „Arhitectul Niculae Vlădescu va rămâne în conștiința Bisericii Ortodoxe Române ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei arhitecturii bisericești din principalele zone ale țării, un nume de referință în domeniul restaurării și punerii în valoare a monumentelor istorice și de artă din țara noastră.

De-a lungul prodigioasei sale activități profesionale, regretatul profesor dr. arhitect Niculae Vlădescu s-a distins prin realizarea a sute de proiecte pentru restaurarea unor edificii valoroase, dar și pentru clădiri noi, din care fac parte și o seamă de biserici și mânăstiri.”

Parcurgând cele menționate până aici, putem să afirmăm că prof. dr. arh. Niculae Vlădescu a fost o somitate în domeniu, lucru recunoscut de cei cu care a colaborat în impresionantul său palmares, oameni care îl vor regreta așezandu-l in rândul marilor personalități din domeniul construcțiilor… (articolul integral în Revista Construcțiilor nr. 103 – mai 2014, pag. 60)”. În continuare, vom veni cu ”destăinuirile” unui actor amator, membru al Ligii Scriitorilor din România, romancierul Grigore Buga, unul dintre sutele de colaboratori ai Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău, care, timp de aproape un deceniu, a jucat diverse roluri în piesele montate special de regizori pentru scena respectivei instituții.

A consemnat Marin Ifrim (Preluare după Ciprian Enache)

23.12.2018

Referinţă Bibliografică

Marin Ifrim: O istorie literară a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XL)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 23 decembrie 2018