Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » OCOLEANU CĂTĂLIN: Mircea Eliade şi Carl Gustav Jung: Vise şi revelații

OCOLEANU CĂTĂLIN: Mircea Eliade şi Carl Gustav Jung: Vise şi revelații

Evenimentele paranormale se încăpățânează să îşi facă simțită prezența, subtil, indiferent de evoluția istorică sau ştiințifică a societății. Asemenea manifestări nu ocolesc, după cum vom vedea, nici personalitățile ştiințifice, considerate ,,raționaliste”.
Imaginându-ne o atare clasificare, am considerat că primele două locuri nu pot fi ocupate decât de somitățile care au avut -probabil- cele mai numeroase trăiri. Pentru aceasta, istoricul religiilor Mircea Eliade şi psihanalistul elvețian Carl Gustav Jung par cei mai potriviți. De altfel, rezumatul care urmează este, în parte, o selecție construită pe baza a două ediții ale jurnalului lui Mircea Eliade.

Carl Gustav Jung

Considerat părintele psihologiei analitice, celebrul Carl Gustav Jung (1875-1961), a revoluționat ştiințele care cercetează adâncimile psihicului uman, fiind perceput ca unul dintre reperele raționalismului şi opozant al misticismului (ocultismului şi spiritismului în special). Însuşi profesorul său, Sigmund Freud, promova un raționalism radical, declarând că ,,trebuie să impunem psihanaliza ca o dogmă, să ne apărăm de ocultism. Occidentul e amenințat de ocultism.”
În realitate, conform notelor din Jurnalul lui Mircea Eliade, un apropiat al lui C. G. Jung, acesta era cunoscut în cercul de apropiați şi pentru calitățile sale onirice deosebite. Evident, promovarea acestui aspect care contravenea imaginii oficiale, ar fi compromis activitatea sa ştiințifică, motiv pentru care asemenea trăiri au fost incluse în opera sa -nu neapărat eronat- ca manifestări ale inconştientului.

Carl G. Jung, un psihanalist la limita morții

Experiența cea mai profundă a lui Carl G. Jung, legată de lumea de

1
dincolo, este relatată în cartea sa autobiografică ,,Amintiri, vise, reflecții”.
Ea a avut loc în anul 1944, pe când acesta se afla în spital în urma recuperării după un atac de cord şi fractura unui picior.
În primele momente ale manifestării, a avut senzația plutirii la mare distanță de Pământ. Putea recunoaşte continentele, marea Mediterană şi munții Himalaya. Apoi atenția i-a fost distrasă de un bloc de granit care plutea în apropierea sa. Această imagine i-a amintit de Templul Dintelui de pe insula Ceylon, pe care îl vizitase. Psihiatrul a intuit că în acest templu poate obține toate răspunsurile cu privire la soartă, la scopul şi sensul vieții. Dar şi această viziune i-a fost întreruptă, de această dată de imaginea medicului său.
,,De jos, dinspre Europa, se ridica o imagine. Era medicul meu -sau, mai curând, era imaginea lui- încadrat de un lanț de aur sau de o cunună aurită de lauri. Am realizat imediat: ” Cei doi au schimbat câteva cuvinte în mod telepatic, iar Jung a înțeles că trebuie să se întoarcă pe Pământ. Imediat, întreaga imagine a dispărut.
Se pare că în urma acestei trăiri, Jung înțelege că medicul său îşi epuizase experiența pământească, şi capătă abilitatea viselor premonitorii. La puțin timp, revelația legată de medicul său s-a adeverit. După revenirea la viață, Jung a suferit o depresie puternică, manifestată prin lipsa poftei de mâncare şi a dorinței de a trăi.
Atât în descrierea evenimentului cât şi a stărilor psihologice ulterioare, se disting etapele fenomenului cunoscut sub denumirea de ,,experiență la limita morții” (NDE). Un alt simptom al contactului cu lumea de dincolo, este schimbarea profundă a percepției asupra vieții, care, pentru marele cercetător a însemnat canalizarea întregii activități către cercetarea psihicului uman.
Experiența lui Jung descrisă mai sus (conform unui articol din revista ,,România mare”; Nr.1261/10.10.2014), s-a dovedit utilă atunci când acesta îi scrie unei prietene care se lupta cu cancerul, următoarele

2
rânduri: ,,Privită din afară, moartea pare cel mai dificil lucru. Dar, de îndată ce este privită din interior, guşti o asemenea perfecțiune, însoțită de o senzație, atât de minunată, de pace şi de împlinire, încât nu vrei să te mai întorci.”

Conferințele Eranos, întâlnirea cu Mircea Eliade

Conferințele Eranos aveau loc începând cu anul 1933 lângă Ascona (Elveția), fiind găzduite de Olga Fröbe-Kaptein la inițiativa lui Jung, deşi unii cercetători consideră că inițiatorul a fost istoricul Rudolf Otto, care a dat numele conferințelor. Aceste întâlniri de lucru ofereau ocazia personalităților ştiințifice şi religioase de a face schimb de idei şi de a-şi face cunoscută activitatea publicistică.
În cadrul acestor comunicări la care Mircea Eliade se alătură începând cu anii `50, are ocazia să colaboreze cu Carl G. Jung cu care leagă o strânsă prietenie. După întâlnirile oficiale, Jung îi analizează visele, iar Eliade îi descrie ultimele sale cercetări, de care psihanalistul este foarte interesat. Despre experiența mistică, Jung considera că ,,doctorii şi psihologii sunt prea -stupizi şi prea inculți- ca să înțeleagă lucrurile acestea.” (p.308). Acesta este motivul pentru care celebrul psihanalist evită includerea trăirilor sale într-o categorie spiritualistă sau paranormală. O altă confesiune se referă la temerile lui Freud, printre care aceea legată de posibila existență a …fantomelor.

Visul lui Jung

Destăinuirile pe care le face Jung în aceste ocazii, afirmând că şi el a avut ,,experiențe numinoase”, pe care le consideră manifestări ale inconştientului colectiv, evidențiază preocupările sale ,,personale”.
Una dintre cele mai importante mărturii despre acestea se află în nota din anul 1957 unde, Mircea Eliade scrie: ,,De curând, C.G. Jung a avut următorul vis: se afla într-o imensă sală de spectacol, singur. Cortina s-a ridicat încet, şi pe scenă a apărut doamna Jung -dar nu aşa
3
cum era în ultimii ani (a murit la 75 de ani, anul trecut), ci aşa cum era când o întâlnise Jung, cu 50 de ani în urmă. N-a rostit nici un cuvânt. Amândoi s-au privit mult timp în tăcere. Jung ar fi mărturisit că după acest vis nu mai are nici o îndoială în ceea ce priveşte nemurirea sufletului.”

,,Cartea Roşie”

O altă posibilă referire la călătoriile sale extramundane, apare nu numai în lucrarea mai sus amintită (,,Amintiri, vise, reflecții”), ci şi în Liber Novus (Cartea Roşie). Lucrarea derivată dintr-un material anterior numit ,,cărțile negre”, însoțită de propriile desene reprezentând mandale, descrie aventurile fantastice, prin care psihologul trece însoțit de Spiritul Profunzimilor.
Credem că, fenomenele de dedublare, ascensiune, conversație cu propriul Sine ş.a. descrise de C. G. Jung, sunt în realitate, aspecte ale trăirilor ecsomatice, redate într-un mod profund, dar subtil. În urma cercetărilor, psihanalistul elvețian considera că Inconştientul Colectiv este ,,lumea infinitului mic, care doarme în noi şi care ne deschide o poartă spre Cosmos, spre Marele Infinit.” Această ,,entitate necunoscută, care poate obstrucționa şi sabota personalitatea conştientă, poate produce manifestări patologice.”
Asemenea descriere se potriveşte cu manifestarea spiritului aşa cum apare ea în relatările maeştrilor spirituali sau a celor care au trecut printr-o moarte clinică. Afirmațiile lui Carl Jung despre influențarea manifestărilor patologice, au deschis drumul cercetătorilor contemporani ca de exemplu, Brian Weiss sau Ian Stevenson.

Revelațiile

Două dintre cazurile de premoniție descrise de Jung şi notate de renumitul cercetător al Istoriei Religiilor, Mircea Eliade în Jurnal sunt deosebit de interesante, primul petrecându-se în anul 1912:

4
,,Jung se ocupa de disocierea personalității. Odată, luând trenul de la Zurich spre Schaffhausen (un ceas de drum), îşi aminteşte doar că intră în tunel, apoi îl trezesc cuvintele conductorului: Schaffhausen! Nu înțelege ce se întâmplă cu el, îi e frică să nu înnebunească, să nu fie o schizofrenie. Căci, în tot acest timp, îl stăpânise un ,,reve eveille”: vedea harta Europei, şi vedea cum e acoperită de apă, țară după țară, începând cu Franța şi Germania. Curând, tot continentul e sub apă, afară de Elveția: aici, parcă ar fi fost un munte înalt pe care valurile nu-l puteau îneca. Jung se vede stând pe munte. Privind cu mai multă atenție, îşi dă seama că marea era sânge; deasupra pluteau cadavre, acoperişuri de case, bârne arse etc.”
Un an mai târziu, o nouă premoniție (numită ,,visul treaz”) ridică psihanalistului serioase semne de întrebare privind integritatea sa psihică:
,,În decembrie, se repetă întocmai, tot cu prilejul intrării în tunelul care-l ducea spre Schaffhausen (pătrunderea în inconştientul colectiv, va interpreta el mai târziu). Începe să fie tot mai preocupat. Câteva luni în urmă, are, de trei ori, acest vis: se află cu un prieten în Mările de Sud, vara. Undeva în sudul Sumatrei. Dar află din ziare că în Europa s-a lăsat un ger năpraznic, amenințător. Jung decide să se ducă în Batavia ca să ia vaporul către Europa. Prietenul lui, însă, îi spune că el va veni cu un ”voilier”, din Sumatra, şi până la Hadramath, şi apoi, prin Arabia şi Turcia. Jung ajunge în Elveția. Zăpadă peste tot. O vie enormă cu struguri mari, dar înghețați. El începe să rupă ciorchinii şi să împartă la oamenii din jurul lui (pe care nu-i vedea).
Repetându-se de trei ori, e foarte neliniştit de vis. Tocmai atunci trebuia să țină o comunicare despre schizofrenie la Aberdeen. Îşi spunea: voi scrie despre mine însumi. Comunicarea avea loc la miezul verii (exact în perioada în care, în vis- el, afla, acolo, în Mările de Sud, că în Europa bântuia acel misterios ger).
Îşi spunea: probabil că îndată după comunicare voi înnebuni. Dar, la data de 31 iulie 1914, după ce-şi ține comunicarea, află din ziare că a început războiul. Ia vaporul spre Olanda.
5
În acea dimineață -îmi spune- nu era pe lume om mai fericit ca mine. Înțelesesem că nu sunt nebun şi că n-am să înnebunesc. Înțelesesem că visurile mele veneau din inconştientul colectiv, şi că sensul lor era cu totul altul decât intrarea într-o schizofrenie.
A citit apoi, puțin timp în urmă, aventuroasa călătorie a căpitanului german von Mucke, într-un ”voilier”, din Sumatra până la Hadramath. Acum, când a descoperit şi sincronismul, Jung interpretează foarte uşor această viziune. Dar m-aş întinde prea mult comentând-o.”

Ultima revelație

O ultimă revelație a lui Carl Jung, are loc cu puțin timp înainte de moartea sa, ea fiind adusă la cunoştiința lui Eliade prin Vaun Gillmor. Acesta din urmă este înştiințat despre ultimele luni din viața lui Jung, printr-o scrisoare primită de la Aniela Jaffe, secretara marelui psihanalist elvețian.
,,(…) Câteva zile înainte de moarte, visase că găsise o piatră pe un munte. Era fericit. Spunea că e semnul exemplar că şi-a încheiat viața. Găsise Lapis Philosophorum.” (Piatra filosofală, n.a.).

Visele lui Mircea Eliade

Mircea Eliade este recunoscut pe plan mondial pentru proza sa fantastică încărcată de simbolism, dar şi pentru opera esențială în domeniul Istoriei Religiilor. Unul dintre cele mai importante vise –după cum afirma- a avut loc în iarna anului 1930-1931, când se afla la Rishikesh, un oraş aflat pe malul Gangelui, în partea de nord a Indiei;
,,(…) Mă văd coborând, în vis, către Gange unde mă aştepta barca bine ştiută care trebuia să mă treacă pe celălalt mal. Dar, odată ajuns în barcă, n-o mai recunosc. E mult mai mare decât în realitate. Şi, lipită de ea, o altă ambarcațiune, pe care n-o zărisem de la început şi a cărei formă şi proporții nu le desluşeam.

6
Aproape fără să îmi dau seama trec din barcă în această ambarcațiune misterioasă. Şi deodată înțeleg: totul devine de o claritate şi o simplitate extraordinare. Totul: viața, moartea, sensul existenței. Dar mai puternică chiar decât această revelație, surpriza mea; cum de nimeni, pe pământ, n-a înțeles încă lucrul acesta, atât de extraordinar de simplu? Moartea, asta era: ceva extraordinar de simplu şi evident.
Îmi spuneam plimbându-mă în ambarcațiune: este de necrezut că n-a văzut încă nimeni, când lucrul este atât de evident! Şi, deodată, sentimentul că mi s-a transmis un mesaj, că trebuie să țin minte în ce constă evidența şi simplicitatea stării de dincolo de moarte, ca să le comunic oamenilor.
M-am trezit în kutiar-ul meu cu această hotărâre în minte: nu cumva să uit ce-am văzut! Şi într-o fracțiune de secundă, am uitat.
Mai povestesc şi visul pe care l-am avut la vreo zece zile după moartea lui Nae Ionescu. Îl văd intrând la mine în odaie, zâmbind. Cu mâna pe clanță îmi spune: ,,Uite, Mircea, toată taina este asta: deschizi o uşă şi treci dincolo!…”
Încheind articolul în aceeaşi notă, redăm un citat al celebrului istoric al religiilor, care pare şi astăzi la fel de actual: ,,Oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâția neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi opinia publică.”

Sfârşit

Ocoleanu Cătălin