Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » EMINESCU » ECATERINA CHIFU: EMINESCULUI

ECATERINA CHIFU: EMINESCULUI

EMIN ŞI VERO

Autoare:Ecaterina Chifu

Trezeşte-te iubito şi dă-mi o sărutare,

Spune-mi că mă iubeşti, că totu-i doar visare…!

Noi, n-am murit, iubito, plutim în alba zare,

Pe aripe de vise, dragi păsări călătoare…

De ce-ai luat otrava ce ţi-a stins suflarea?

În sufletul tău dulce aş fi trăit mereu…,

Iubito, alţii m-au omorât şi n-ai avut răbdarea

Să afli adevărul şi-ai şters zâmbetul tău…

Trezeşte-te iubito şi ia a mea suflare!

În braţele iubite aş fi adormit cu drag…

Am fi trecut prin veacuri cu a ta adorare,

Ce n-am găsit la alta pe-acest trist meleag…

Mi-e dor de-a ta făptură vibrând de iubire,

Mi-e dor de gura-ţi dulce şi ochii-ţi viorii,

Mi-e dor de al tău suflet şi de a ta gândire.

Din depărtări albastre, la mine tu să vii!

Trezeşte-te iubito şi dă-mi o sărutare,

Spune-mi că mă iubeşti, că totu-i doar visare…!

Noi, n-am murit iubito, plutim în alba zare,

Pe aripe de vise, dragi păsări călătoare.

(Poezie publicată în antologia:”Iubirea, eterna poveste”, 2018)

MIRII IUBIRII ETERNE

Suntem amândoi mirii inbirii eterne,

Trăim sub vraja luminii din stele,

Adunăm fericiri din lumile rebele

Ce le îmblânzim cu iubiri şi poeme.

Să ne pierdem iar în insula fericirii!

Să dăm glas doar puterii iubirii!

Şi… fericiţi să trecem pe valurile mării

Cu luceferi şi stele în ceţurile viorii!

Nimeni despre noi să  nu ştie nimic,

Cununa să ne-o pună bătrânul sihastru,

Să ardă-n cădelniţă răşină, un pic, un pic

Să ne amintim mereu de raiul nostru!

Suntem amândoi mirii iubirii eterne,

Nimic nu ne desparte,  nu vine uitare,

Peste viaţa noastră, că-n dorul fierbinte,

Suntem uniţi în suflet, uniţi şi-n minte…

Şi… chiar dincolo de timp şi de spaţiu,

Vom trăi frumoasa povestea de iubire,

Nimeni nu va dirija iar destinul nostru,

Suntem făcuţi doar pentru viaţa-n fericire…

VIENA DRAGOSTEI NOASTRE

E primăvară-n Viena… Primăvară!

Şi-n noi ea a înflorit întâia oară…

Ne privim dulce, ochi în ochi, pierduţi,

De-atâta dor, noi am rămas tăcuţi…

Dunărea cântă-n valurile-albastre,

Răsună lunca de triluri măiastre,

Dar bucuria noastră nu-i deplină:

Suntem despărţiţi de-o soartă haină.

Îţi mulţumesc, iubito, c-ai venit,

Prezenţa ta mă face atât de fericit,

Dar vei  pleca în ţara-ndepărtată

Şi vei lăsa pustiu, inima frântă.

E scris în stele ca tu să fi a mea iubită,

E scris că doar eu te voi face fericită,

De ce mă priveşti cu ochii întrebători,

Când şti că doar cu iubire suntem datori.

EMIN, DE CE NU VII?

Codrul adoarme cu teii în floare,

Scuturându-se-n dulcea răcoare,

Cad în ropot ape repezi întruna,

Peste vârfuri de brazi alunecă luna…

Mai tremură luceferi pe ape,

Mai scânteie stele pe lacuri,

Mai scapără luna pe ramuri,

Se varsă aur şi-argint în noapte…

Izvorul tainic mai susură lin,

Plopii foşnesc pe cerul senin,

Fluturii albaştri plutesc peste flori,

Vântul serii răspândeşte fiori.

Feţii-frumoşi şi crăiese-n poveşti

Trec peste câmpuri albe sub stele…

Dar TU POETE, TU, unde eşti?

TU şi toate, toate dorurile tale?

De ce nu vii din depărtări albastre

S-aduci lumina sufletelor noastre?

De ce nu vii s-aduci speranţă

Şi înfloriri de-o altă viaţă?

NAŞTEREA LUCEAFĂRULUI

Autoare:Ecaterina Chifu

În scânteieri albastre „regina nopţii” vine,

Aprinde diamante prin zările senine,

Pe-ntinderile albe, revars-ale ei raze,

Zâne-ursitoare un nou-născut veghează:

–Să-i fie glasul dulce şi sufletul curat…

–Să aibă gândul mare de ales împărat…

–Să fie o lumină pentru al său popor…

–Să fie ars mereu de-un dor mistuitor…

–Să fie o speranţă pentru viitorime!

–Să fie un măiestru făuritor de rime!

–Să fie ca o stea, în „Dulcea Românie”!

–Să fie glas de vifor, în vremuri de mânie!

Copilul doarme lin, la sânul maicii sale,

„În limpezi depărtări”, luceafărul apare,

Pătrunde în odaie „cu recile-i lumini”

Şi botează pruncul cu ochii mari, senini.