Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » EMINESCU » UN BASORELIEF SCULPTAT DE PROF: CRISTIAN PETRU BĂLAN PREZENTÂNDU-I PE CEI DOI TITANI ROMÂNI: MIHAI EMINESCU SAVURÂND O COMPZIȚIE MUZICALĂ COMPUSĂ ȘI INTERPRETATĂ LA PIAN DE PRIETENUL SĂU CIPRIAN PORUMBESCU

UN BASORELIEF SCULPTAT DE PROF: CRISTIAN PETRU BĂLAN PREZENTÂNDU-I PE CEI DOI TITANI ROMÂNI: MIHAI EMINESCU SAVURÂND O COMPZIȚIE MUZICALĂ COMPUSĂ ȘI INTERPRETATĂ LA PIAN DE PRIETENUL SĂU CIPRIAN PORUMBESCU

Luceafărul poeziei românești MIHAI EMINESCU (1850-1889) l-a cunoscut pe CIPRIAN PORUMBESCU (1853-1883) în ziua de 15 august 1871, la Putna, cu ocazia marii adunări festive unde au participat sute de români și mari intelectuali ai vremii care serbau 400 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna de către domnitorul Ștefan cel Mare, îngropat acolo. Scena a fost descrisă pe larg în scenariul de film GENIU SUBLIM scris de poetul Cristian Petru Bălan la vârsta de 27 de ani, lucrare achiziționată oficial de Centrul Cinematografic Român de la Buftea. De la acea întâlnire, Eminescu și Porumbescu s-au mai revăzut de câteva ori, fiindcă se stimau reciproc. Fotografia anexată nu a putut reda decât în parte detaliile policrome ale originalului terminat în ultima zi a anului 2018. Nu toți românii știu că ambii noștri geniali artiști, au avut de suferit profund din partea oficialilor care nu erau de acord cu patriotismul lor vizavi de dorința ca Transilvania să revină la Patria Mamă (Ciprian a fost arestat și închisoarea i-a scurtat viața, el stingându-se la 28 de ani, exact în perioada când genialul compozitor Giusepe Verdi, după ce l-a auzit cântând la pian și la vioară, a declarat că tânărul Porumbescu va deveni un mare compozitor european; cât despre Eminescu, se știe că, de asemenea, a fost arestat, internat cu forța și declarat pe nedrept nebun, grăbindu-i-se decesul). Despre amândoi, anexez aici două poeme pe care le-am scris mai demult, ambele fiind la fel de necunoscute ca și basorelieful de față.

CIPRIAN PORUMBESCU
(poem cu repere biografice)

Din el, răsar și-acuma dulci cântece mărețe:
„Balada”-i fără seamăn și cântece de dor,
„Crai nou”, o operetă vibrând de frumusețe
Și imnuri care-nalță iubitul Tricolor…

Tot Ciprian, copilul de preot preacucernic,
A scris un cor ce-l cântă și îngerii din cer,
Superbul „Tatăl nostru”, mișcând pe toți, puternic,
Dar planuri avea multe și se simțea stingher.

De-aceea, de la Stupca, spre Cernăuți plecase,
Apoi la Viena, Roma, unde-i uimea pe toți.
Chiar Verdi-l sărutase cu laude călduroase,
Iar Eminescu-l trece la marii patrioți.

Era frumos și harnic – un geniu ce promite
Să fie cel mai mare compozitor român.
Deja avea un nume de vârf printre elite;
Peste-ale muzici taine, era deplin stăpân.

Abia venit acasă, chemat de-o fată dragă,
El culesese doine mergând din sat în sat.
Spionii-mpărătești, cu bănuială vagă,
I-au spus „răzvrătitor” și-n drum l-au arestat.

Fatal i-a fost tot timpul trăit în închisoare,
Și dacă-asupritorii apoi l-au absolvit,
Lipsit fiind o vreme de hrană și de soare,
Urmarea fu cumplită, căci grav s-a-mbolnăvit.

Când steaua-i luminoasă părea cu mari victorii,
Când Țara-i pregătise un loc printre titani,
Boala ce-o căpătase ni-l smulge-n pline glorii
Și ca Icar, dispare la nici treizeci de ani…

Cristian Petru Balan
Glen Ellyn, USA 2 ianuarie 2018

EMINESCU
(odă)
Ai aparut din senin ca un meteor orbitor printre licurici și printre câteva flăcări curate, fierbinți
ale geniului etniei noastre,
printre poeți ce-au scris “o limbă ca un fagure de miere”;
Ai rămas de atunci deasupra tuturor
ca un “fulger lung încremenit”,
luminând cerul furtunos al existenței valahe.
Ai devenit mai apoi Luceafăr
al suferințelor neamului nostru peren,
strălucind peste toate literele de aur
și peste toată istoria plaiurilor daco-romane,
“de la Nistru pân’ la Tisa…”
Și, iată, ai ajuns
Univers al Poeziei eterne și vii!
Orice-am cuvânta
și orice-am scrie,
Orice-am cânta
și orice-am plânge,
Prin Tine respirăm și visă !
Prin Tine plutim și trăim noi aici,
toți Românii!

De la Tine-am învățat
“a turna în formă nouă
limba veche și-nțleaptă”,
Noi, moștenitorii de drept
ai “cuvântului ce exprimă adevărul”,
ai filelor de aur și cristal ce le-ai lăsat în urmă.
Cu ele ne-ai îmbogățit și sufletul, și Țara,
căci suntem, prin Tine, mai bogați
decât toti miliardarii pământului;
mai mari, mai puternici și mai nemuritori ca oricând,
numindu-ne de-a pururi, cu mândrie,
nobilii Fii de Luceafăr
de pe Piciorul de plai mioritic,
Numindu-ne de-a pururi cu mândrie
Fiii tăi de lumină,
răspândiți pe Gura cea Mare de Rai,
întinsă din Carpați și pân’ la Marea cea Mare,
Părinte al nostru întru Nemurire,
MIHAI EMINESCU !

C.P.B.