Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ISTORIE » O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XLIII)

O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XLIII)

O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XLIII)

Evocare de Grigore Buga (II)

Astăzi, 4 ianuarie 2019, la ora 11,00, m-am întâlnit cu eseistul Ovidiu Cameliu Petrescu, fost angajat, ca referent și bibliotecar, la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. Am stat de vorbă mai bine de o jumătate de oră, la un ceai și un suc, făcând schimb de cărți și de reviste. I-am arătat manuscrisul acestei viitoare cărți. Mi-a oferit trei exemplare din romanul lui Grigore Buga, ”La est de Ecuator”, volumul III. ”Nea Buga”, cum îi spuneam noi, ne-a fost coleg la Cenaclul ”Al. Sahia” al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Urmează să mă ocup de lansarea cărții sale, de afiș și de invitații. O voi face cu plăcere, în numele instituției în care ne-am format, ca scriitori dar și ca oameni. ”Nea Buga” a cam fost supărat pe mine. El știe de ce. În fine, continuăm să citim și să redăm aici evocările sale referitoare la teatrul Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău: ”Printre primele piese puse în scenă au fost Scufița Roșie și Cadoul lui Paul Everac. Îl cunoașteți, nu? Acela care, fiind… Ministru al Culturii, după anul 1990, și-a pus în scenă o piesă nouă, în care, episodic, apărea și el dând… lămuriri! Da…

   Arborele central al trupei noastre, indiferent de regizor, fără nicio contestație, era George ! (O să mă feresc a da numele întreg al vreunuia…) Era Copilul teribil al trupei. Deși nu avea studii de specialitate, în materie de teatru, datorită talentului său, ajunsese actor, cu acte în regulă, la un teatru profesionist, undeva în inima Transilvaniei. În borseta care nu-i lipsea niciodată, alături de pachetul cu țigări bulgărești, avea împăturit cu grijă și un afiș de la acel teatru. Era în plan central, parcă zburda, în piesa Unchiul nostru din Jamaica. Mai apoi, nu cu mulți ani în urmă, el fiind încă tânăr, ceva ce-i spunem a Viață, l-a adus în Buzău, responsabil la un club, în Zona Industrială. (Pe atunci, aveam și așa ceva!). George acesta nici pe departe nu-și dădea aere de vedetă. Astea au apărut mai târziu, și nu la el. Jucând alături, pe scenă, te simțeai mai sigur. Chiar dacă te încurcai, sau uitai replica, el te ajuta”. Sincer să fiu, pe măsură ce înaintez în lectură realizez de ce povestirile lui Grigore Buga au sare și piper. Descopăr cu uimire și satisfacție că personajele la care se referă prozatorul nostru îmi sunt cunoscute, îmi sunt prieteni de-o viață, cum se spune. Sunt niște oameni care au trăit frumos și au fost respectați și apreciați de cine trebuie, începând cu cei din jurul lor și terminând cu mai marii zilei. Practic, pentru zecile de artiști din cadrul Casei de Cultură, cei doi au fost niște exemple de onestitate, moralitate și atitudine constructivă. Nu le dau nici eu numele, deși ar cam trebui, fiind nevoit să respect <cutuma> lui Nea Buga. Continuăm evocarea: ”Pentru că, una dintre cele mai grele probleme, în teatru, este… tracul! Și aici mă refer, în special, la amatori, deși, din auzite, nici profesioniștii nu sunt scutiți. Ați auzit de el? De obicei, în viața de zi cu zi, se manifestă la… îndrăgostiți! Mai ales în prima fază! Ca la actori! Dar, una este să te bâlbâi în fața unei fete, și alta în fața unei săli de spectacol, cu zeci ori sute de persoane. Tracul acesta, pe scenă, este cel mai periculos fenomen. Intervine o stare de rigiditate, fizică, mentală și de vedere. Ești singur. Tu și sala care așteaptă replica! Numai cu un efort extraordinar, sau cu un coleg în preajmă, poți depăși momentul de trac, mai înainte ca sala să te fluiere, și să nu mai calci pe scenă, cât vei trăi… Dar numai să ajungi în… pielea personajului. Așa-i, George? Din primele spectacole, începusem a ne cunoaște, nu numai ca actori, dar și ca oameni. Scufița Roșie era, așa cum o știm, o piesă pentru copii care necesita un anume decor și anumite costume. Pentru lup un specialist din afara trupei, Lazăr Valeriu (tehnician la IAC Buzău și responsabil al cercului de sculptură de la Casa de Cultură – n. Ov. C. Petrescu) a confecționat un cap, din carton, vopsit, cu ochi lucitori și rigizi, cu dinții mari, amenințători. De la distanța sălii, și în obscuritatea scenei, nu se obseva că…lupul vorbește prin gură!…Și, dacă tot aveam un lup, nu trebuia să existe și un vânător? Era unul dintre angajații instituției, un tip tânăr, sobru și inteligent. În rol, trebuia să fie și… tare de urechi, unde se descurca de minune, înțelegând, numai cuvântul, nerostit, de… friptură! Ce mai, avea un umor englezesc, de neegalat (nu după mulți ani, ulterior evenimentelor de la finele deceniului nouă, a ajuns și în Anglia, ca parlamentar! Dar, Doamne, păzește! Nu din jocul la… Scufița Roșie, ci pentru că, după 1989, devenise deputat! Terminase, între timp, ca salariat al C.C.S., două facultăți: Filologia și Dreptul. Asta, tot Viață, înseamnă). Atunci însă, ca actor amator, aducea bucurii în ochii copiilor din sală, și nu numai, dar și nouă, colegilor, pe scenă. De reținut, că spectacolele, erau cumpărate, de grădinițe ori școli, așa că, niciodată, nu am jucat, cu sala goală”. În fine, când va veni vremea să prezentăm ”lupul”, dincolo de mărturiile sale, vom atașa și CV-ul acestuia, poate cel mai bogat și curat text, munca de o viață a unui intelectual de elită în toată modestia sa educată și nativă în același timp! Probabil că, lui Grigore Buga i-a scăpat, din neantenție, și faptul că, fostul său coleg de scenă, a fost în tinerețe șef de promoție al unui prestigios liceu buzoian (astăzi, Colegiu).

 

Consemnare de Marin Ifrim

04.01.2019

 

 


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.