Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ISTORIE » O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XLVI)

O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (XLVI)

Actorul Grigore Buga (V)

Când a venit la Cenaclul literar ”Al. Sahia”, Grigore Buga deja era cunoscut de cenacliști. Se știa că joacă în trupa de actori a Casei de Cultură. A fost bine primit, ba chiar cu un surplus de simpatie, el fiind, alături de arhitectul  Spiridon Râmniceanu, unul dintre ”veteranii” noștri. Deocamdată, încă suntem la perioada în care Grigore Buga juca teatru. Să-l lăsăm în rolurile sale: ”Începusem să avem spectacole aproape săptămânal, fără a neglija pregătirea altora. Mulți dintre noi aveam dubluri. Într-un teatru de amatori, ca salariați cu diferite funcții, în diferite unități, nu știam ce vom face a doua zi la serviciuz\. Mai ales pentru mine care, deseori, plecam în țară mai multe zile, pe la instanțele de judecată; încheieri de contracte economice; instructaje, negocieri ș.a.m.d. Dar și pe linie de teatru ambițiile noastre, deci și ale mele, erau tot mai mari, adeverind zicala «Pofta vine mâncând»! De la București, venise un regizor tânăr. Se spunea că-i de la «Național». Dorea să pună în scenă cu noi, amatorii, una din probele de rezistență ale lui Victor Eftimiu: «Omul care a văzut moartea». Cunoșteam piesa și îmi plăcea. Nu cu mult timp în urmă mă gândisem s-o pun în scenă, în intreprinderea unde funcționam. Începusem chiar repetițiile, dar am realizat că era ceva peste puterile noastre și am abandonat. Era spre sfârșitul toamnei, începutul iernii, când piesa a ajuns la noi, în primele repetiții la masă. Regizorul tânăr ne cerea ca repetițiile să fie cât mai serioase, adevărate spectacole, dându-ne continuu îndrumări. Se supăra repede când greșeam și trebuia să o luăm de la capăt, ore întregi, până noaptea târziu. Dar, ca să faci un spectacol cât mai profesionist îți trebuie nu numai oamenii și decorurile, ci și câteva alte… mărunțișuri fără de care spectacolul nu iese. Chiar și simplele… consumptibile, cum ar fi o simplă gustare. Trebuie să fie la orice repetiție! Altfel, în spectacol cum o să reacționezi?! La piesa noastră, pe primul loc, la consumptibile, intra gustarea celui «scăpat» de la înec. Mihăiță, un băiat tânăr, suplu, muncitor de profesie, cu alură de prim-amorez, era cel care, uneori, obosit, decreta: «Gata! Eu nu mai pot. Pauză!» Și, să fie cât mai convingător, într-o seară a apărut cu ditamai damigeana cu vin de la bunici, de la țară. Am «gustat» noi din ea, în culise, până s-a prins regizorul! A luat damigeana și a așezat-o în mijlocul scenei, la vedere: «- Până nu iese bine repetiția, nimeni nu gustă nimic!» Da. Era clar…Și nu un sfânt l-a adus atunci în sală pe un tovarăș cu… muncă de răspundere. După fața lui, am văzut că venise să… găsească ceva. Dar nu vederea, ci auzul lui s-a mișcat primul. A asistat puțin și a auzit o replică, care i s-a părut reacționară! Păi, nu?! Ia auziți: «Ce nu se poate face în România în vremurile de azi?!» S-a încruntat omul, cum îi șade bine în…funcția sa, ca un taut întărâtat, și a mers la regizor să-i ceară socoteală. Dar nu și-a găsit omul. Regizorul, calm, i-a arătat cartea și anul apariției, explicându-i că și el, recent, în București, pusese piesa în scenă. Deci este admisă! S-a încruntat iar tovarășul…și a dat să plece, dar ceva tot trebuia să constate. I-au «sărit» ochii la damigeană! «Dar cu asta ce-i?!» Numai că regizorul nostru era un profesionist. Știa să joace teatru, că ne-a convins și pe noi: «Damigeana?! Face parte din decor1 Să vă arăt?» S-a aruncat să răsfoiască precipitat volumul, dar tovarășul plecase! Până la final tot noi, amatorii, i-am făcut o figură regizorului. Am spus mai înainte de gustarea «salvatului». De obicei, salam ori șuncă și pâine. Nu mai spun ce greu era pe atunci să găsești așa ceva. Nu că ar fi costat cine știe ce, dar nu se găsea. Adică, inversul prezentului! Îmi vine să râd. Parcă suntem blestemați, niciodată  nu trăim în echilibru… Dar, să revin. Din gustare, în finalul repetiției, mai rămânea câte ceva și luam și noi, ceilalți. Numai că regizorul luase alt obicei. În repetiție, pe scenă, printre noi și două indicații, mai gusta câte ceva… În final, nu mai găseam nimic. Ideea i-a venit lui Crăița, o fată înaltă, singură, ambițioasă, funcționară măruntă undeva în oraș. «Mă lăsați pe mine». A doua zi, la repetiție, a adus ea gustarea. Șuncă afumată, cu «față comercială» ce ar fi băgat în păcat și un sfânt! Fata a discutat, nu știu ce, în șoaptă, cu «salvatul» și a început repetiția, fără să fim atenți la gustare. Abia când regizorul și-a umplut fălcile, am realizat. A mestecat de câteva ori apoi, apoi, zgomotos, a început să scuipe, să se șteargă la gură căutând cu disperare o sursă de apă. Abia când s-a mai potolit a reușit să ne lămurească ce se întâmplase: « De unde dracu ați găsit șunca asta, mă?» Am rămas surprinși, dar văzând fața serioasă a Crăiței am înțeles ceea ce fata ne-a explicat în final: «I-am făcut baie, în boia iute de ardei. V-a plăcut?» Ne-a pufnit râsul pe toți. La repetițiile ulterioare gustarea rămânea intactă, până la final”.

În prezent Grigore Buga locuiește ”la țară”, în liniște și bună înțelegere cu vechea sa mașină de scris, preferând țăcănitul ploios al acesteia în dauna calculatoarelor și laptopurilor. La finele acestei luni, pe data de 31 ianuarie 2019, începând cu ora 13,00,  își va lansa romanul ”La est de Ecuator” – volumul III, partea a patra și a cincea –  la Centrul Cultural ”Alexandru Marghiloman” din Buzău. Vor prezenta cartea: Elena Isbășoiu (Director), Marcel Isbășoiu, Stelian Grigore (ambii membri ai Ligii Scriitorilor din România), Ovidiu Cameliu Petrescu (președintelele Asociației Culturale ”Renașterea Buzoiană” – sponsorul cărții) și subsemnatul (membru al Uniunii Scriitorilor din România). La ora la care această carte va vedea lumina tiparului,  lansarea romanului lui Grigore Buga va deveni istorie. Așa se adună faptele, munca omului care lasă ceva în urma sa…

 

Consemnare de Marin Ifrim

11.01.2019

Foto: Arhiva personală a d-lui Ovidiu Cameliu Petrescu


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.