Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ISTORIE » O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (LI)

O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (LI)

O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (LI)

Buzoianul care a făcut istorie în organizarea spectacolelor ploieștene: Ioan Bălcinoiu!

Ioan Bălcinoiu a condus Casa de Cultură a Sindicatelor Ploiești peste 35 de ani și a fost coordonator al Caselor de Cultură ale Sindicatelor Zona Muntenia. L-am cunoscut bine. Am lucrat cu domnia sa, am participat la multe întruniri sindical-culturale, am colaborat la realizarea a diverse manifestări culturale de amploare și la negocieri ale salariilor angajaților din instituțiile noastre. Am fost împreună la ”drumuri lungi”, cum ar fi Câmpulung Moldovenesc, Constanța, Băile Felix etc. Rar am văzut om atât de devotat profesiei. Calmul său proverbial era un exemplu pentru ceilalți. Credem că prezența sa în această carte ne onorează, mai ales că, dincolo de colaborarea permanentă, nici noi și nici dânsul nu am uitat că suntem… buzoieni! De la instructor de teatru la Buzău, acesta a ajuns în 1975 directorul Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti, post pe care l-a ocupat încă vreo câțiva ani după pensionare, graţie capacităţii sale de a organiza spectacole pe gustul publicului ploieştean. Cităm din http://adevarul.ro/locale/ploiesti/ploiesti-ioan-balcinoiu-scris-istoria-casei-cultura-sindicatelor-ploiesti-1_50ad28a57c42d5a6638fcbcc/index.html. ”Bucurându-se de un mare succes nu numai în Buzău, ci şi în Ploieşti, Ioan a decis să vină la Ploieşti, unde a coordonat, pentru cinci ani, activitatea Clubului Combinatului Chimic din Valea Călugărească, iar apoi a ajuns şi la Clubul Combinatului Brazi. În 1975, Ioan Bălcinoiu a preluat conducerea Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti, un loc de referinţă pentru toate spectacolele vremii dar şi un punct de întâlnire al iubitorilor de artă. Ioan a organizat foarte multe spectacole la Sindicate, dar spune că anumite genuri de evenimente şi-au pierdut în timp succesul la public. «Aveam cu foarte mulţi ani în urmă operetă la matineu şi seara, iar oamenii mă sunau neîncetat ca să mă întrebe cine joacă. Acum acest gen de spectacol nu mai reuşeşte să atragă nici jumătate de sală», explică directorul. Omul sfinţeşte locul. În cei peste 30 de ani de activitate la Casa de Cultură a Sindicatelor, Ioan s-a implicat activ în tot ce ţine de activitatea artistică şi a reuşit să facă din Sindicate un loc preferat nu numai de iubitorii de spectacole de teatru, ci şi de dans sau chiar de cititori, aici existând şi o bibliotecă cu peste 70.000 de volume. Bărbatul nu se vede făcând altceva decât să organizeze spectacole, în ciuda vârstei sale înaintate. «Activitatea artistică are o încărcătură extraordinară, există multe preocupări pentru actul cultural-artistic din partea ploieştenilor. Sunt bucuros că am avut ocazia să lucrez cu renumite teatre din ţară, cum ar fi Teatrul Giuleşti, sau să ajut la punerea în scenă a unor piese colosale, precum «Zbor deasupra unui cuib de cuci», cu Piersic sau marele succes de anul acesta, spectacolul «Revizorul» la care sala de spectacol, cu toate cele peste 700 de locurile ale sale, a fost plină de spectatori. Chiar dacă activitatea mea în teatru a rămas un pic în umbră, pentru că nu am mers pe acest drum, cele mai mari satisfacţii pe care le-am avut de-a lungul anilor au fost în activitatea artistică în care m-am implicat la Casa de Cultură a Sindicatelor», spune Ioan Bălcinoiu. La iniţiativa sa, în urmă cu peste 20 de ani s-a înfiinţat Ansamblul Folcloric «Chindia» a Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti. Trupa de dansatori a avut, în timp, foarte mulţi coregrafi şi coordonatori, unii mai buni ca alţii. Pentru dansurile populare au fost cooptaţi maeştrii Gheorge Ştefan, Marin Barbu, iar în prezent coregrafia trupei este asigurată de Constantin Dogaru. Unul dintre cei care au avut un cuvând greu de spus în Ansamblul «Chindia» a fost însă instructorul de dans Theodor Vasilescu, care a rămas bun prieten cu Ioan şi pentru care directorul a purtat întreaga sa existenţă o admiraţie profundă.  «Artistul emerit Theodor Vasilescu este cel care mi-a rămas în sufelt. La un mare spectacol, unde făcea montări pentru deschiderea unui festival mondial de dans l-am cunoscut şi ne-am apropiat foarte mult. Era un pedagog extraordinar şi un om foarte apropiat de dansatorii săi», îşi aminteşte Bălcinoiu. Întrebări şi răspunsuri. – Cum aţi început cariera artistică? I.B.: Ca instructor de teatru, am fost laureatul Festivalului Bienal „I.L.Caragiale”, iar apoi am coordonat activitatea unei case de cultură din Buzău, începând cu anul 1953. În acelaşi an, am  participat la un concurs judeţean organizat la Ploieşti, la care am venit alături de 40 de dansatori, având de înfruntat un juriu ciudat. Unul dintre membrii juriului, Alexandru Tomescu, fiind impresionat de noi, le-a spus celorlalţi că marele premiu ar trebui să ajungă la noi. Lucru care de altfel s-a şi întâmplat, trupa de dans din Bisoca fiind premiată cu locul I. -Cum aţi debutat ca instructor de teatru? I.B.: Prima piesă pe care am pus-o în scenă a fost „Bărbatul fără opinci”, însă, de-a lungul carierei mele de instructor de teatru am avut ocazia să lucreze la numeroase alte piese. Am mai colaborat şi la punerea în scenă a spectacolelor „Eu, Mircea Voievod”, „Dulapul” sau „Marele fluviu îşi adună apele”. Ce-i place: Ioan Bălcinoiu este, după cum spune el, un bucătar foarte bun, care nu ratează nicio ocazie pentru a găti familiei, fie că este vorba de un eveniment important sau o simplă masă de duminică. Specialitatea bărbatului sunt sarmalele, de aceea toţi membrii familiei dau fuga la masă când aud că este vorba despre celebrele sărmăluţe gătite de Ioan. Ce nu-i place: «Nu-mi place minciuna, de aceea cu copiii mei şi eu şi soţia am fost întotdeauna extrem de apropiaţi, ne spunem mereu realizările şi eşecurile. Am ales acest lucru pentru că de obicei oamenii sunt judecaţi după felul în care se comportă cu semenii lor şi mai ales în funcţie de sinceritatea lor», explică Ioan”.  Ioan Bălcinoiu este născut la 14 septembrie 1933, Buzău. A absolvit Şcoala Populară de Arte. Este căsătorit, are 2 copii şi o nepoţică.

Consemnare de Marin Ifrim

17.01.2019

Foto: Adevarul.ro

 


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.