Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ISTORIE » O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (LIV)

O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (LIV)

Clădire ridicată de constructorii buzoieni !

O referire scurtă la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, am găsit și în celebra ”Enciclopedie liberă” Wikipedia: ”După cel de-al Doilea Război Mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani; noii locuitori au fost aduși de autorități pentru a lucra în fabricile construite pe platforma industrială de sud, dar și în nordul orașului. Orașul și-a schimbat profund aspectul, fiind construite cartiere muncitorești pe locul vechilor străzi comerciale, iar unele clădiri istorice dispărând, cum a fost cazul Teatrului Moldavia, al cărui rol cultural a fost preluat de „Casa de Cultură a Sindicatelor” și apoi și de Cinematograful Dacia”. (https://ro.wikipedia.org/wiki/buzau).

Clădirea Teatrului ”Moldavia” a dispărut și nici Cinematograful ”Dacia” nu o duce prea bine. În schimb, în ciuda numeroaselor ”bocitoare”, Casa de Cultură a Sindicatelor există, ba chiar are 46 de ani de existență și dă semne că ar putea aniversa centenarul propriu, pentru cine o mai exista peste încă o jumătate de veac. Semnificativ este și faptul că angajații și colaboratorii acesteia nu au fost nevoiți niciodată să-și mute activitățile în alte clădiri, cum s-a tot întâmplat cu alte instituții de profil (bugetar). Fiecare clădire cu soarta ei și cu oamenii care o sfințesc, pe care îi merită. Ca și alte așezăminte sindicale, și CCS Buzău a trecut prin momente de cumpănă. Situația s-a redresat odată cu venirea la conducere a lui Vasile Minică, un lider sindical cu experiență de-o viață, cum se spune. Actualmente, instituția e ”consolidată” inclusiv moral. Cum trecutul CCS nu ne este indiferent, credem că e firesc, poate chiar decent, să amintim și despre cei care au ridicat acest edificiu inconfundabil. Apelăm din nou la trilogia ”Oameni de ieri, oameni de azi”, a istoricului Valeriu Nicolescu:

”În anul 1964, în cadrul Trustului 1 Bucureşti, Grup Şantiere Ploieşti, ia fiinţă Şantierul USPS Buzău (ISPS) – şef şantier,  Veve Gheorghiu –  care începe construcţia Uzinei de Sârmă. Un an mai târziu se înfiinţează Şantierul 113 Buzău, condus de inginerul Toma Dumitru. Prima lucrare – Fabrica de Zahăr din Buzău.

Din ianuarie 1966, cele două şantiere se unifică sub denumirea de Şantierul 113 Buzău, care execută următoarele obiective: ISPS, Fabrica de Zahăr, Fabrica de Geamuri, Întreprinderea de Utilaj Terasier (IUT), Casa de Cultură a Sindicatelor, CET Buzău, continuare lucrări la IPMP, modernizare Moara „11 Iunie”. În 1969 se înfiinţează Grupul de Şantiere 104 Buzău, în subordinea Trustului 1 Bucureşti, condus de ing. Dumitru Toma (1965-1967) şi Nicolae Iordăchioaie (1967-1971). Din octombrie 1971 trece în subordinea TCI Ploieşti, fiind condus de ing. Mircea Alexandru. În această perioadă s-au executat: Fabrica de Tâmplărie Metalică, Fabrica de Polimeri, depozitele ILF şi IVV Buzău, Centrul de Vinificaţie Săhăteni, „Relaxa” Mizil, Filatura Mizil, depozitul de mobilă din Simileasca, Fabrica de produse ceramice de la Sătuc, Complexul porcine Verguleasa 1, Silozul Buzău-Sud, Întreprinderea „Textila” Buzău, Fabrica de ulei Buzău, Fabrica de mobilă Nehoiu, Laminorul ISPS Buzău, Fabrica de contactoare Buzău, Topitoria de in şi cânepă Buzău.

Din august 1972, devine Şantierul 6 Buzău, în 1975, Grupul de Şantiere Buzău, în subordinea TCI Bucureşti, iar în anul 1984, Antrepriza de construcţii industriale Buzău, din cadrul CCI-AG Bucureşti. A fost condusă, succesiv, de ing. Mircea Alexandru (1972-1978), Mircea Lazăr (1978-1981), Zoltan Katona (1981-1995). Dintre obiectivele realizate menţionăm: Centrul de vinificaţie Săhăteni, complexele de porcine Verguleasa şi Glodeanu Silişta, Turnătoria de fontă Râmnicu Sărat, DACIA SERVICE Buzău şi Râmnicu Sărat, Filatura Pătârlagele, Fabrica de tricotaje Nehoiu, Complex Poiana Pinului, Fabrica de sticlărie Berca, Moara de grâu Slobozia, Siloz cereale Pogoanele, Fabrica de vată Buzău, amenajare hridroenergetică râul Buzău, sector Cândeşti – Verneşti.

În anul 1991 devine S.C. INTEGRAL S.A. Buzău, dată de la care a realizat: amenajarea sediului Judecătoriei Pogoanele, al Băncii Agricole Râmnicu Sărat, CTA Pogoanele agenţii CEC din judeţul Buzău, Fabrica de pul-beri feroase. Din 1995 este soci-etate pe acţiuni cu capital privat, fiind condusă de ing. Olaru Gheorghe. Între obiectivele realizate menţionăm: Centrul de comandă şi exploatare Buzău, blocuri de locuinţe pe bulevardul Stadionului, sediul şi baza de producţie a Sucursalei de gaze Buzău, sediul Băncii Comerciale din Buzău.

Începând cu anul 1999, conducerea societăţii este asigurată de către ing. VASILESCU VICTOR NICOLAE, în calitate de director general. S-au realizat: reţele de apă şi canalizare la Mizil, consolidarea halei de zincare la S.C. DUCTIL S.A. Buzău, reparaţii la PTZ-Sucursala distribuţie energie electrică Buzău, instalare conducte preizolate CT1, CT5 Buzău, reparaţii faţadă sediul Prefecturii Buzău. În curs de execuţie: sediile DGFP-CFS Buzău, Direcţiei Fitosanitare Buzău, consolidare şi restaurare Palatul Comunal, consolidări la sediile Poliţiei Buzău, hală VAE APCAROM, Şcoala generală nr. 5 Râmnicu Sărat, Inspectoratul judeţean de Poliţie Ilfov, modernizare Staţia de produse petroliere Râmnicu Sărat, reparaţii curente şi întreţinere la AHE Cândeşti-Verneşti, consolidare BAZAR OBOR; în topul firmelor, realizat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Buzău s-a clasat pe locul II”.

 

Așadar, CCS Buzău a fost construită de Șantierul 113 Buzău, transformat ulterior în Șantierul 6 ș.a.m.d. până la actualul SC INTEGRAL SA. După cum se observă, sunt mai mulți ingineri care au constribuit la construirea CCS. Atât am avut la îndemână. Continuitatea are rolul ei. După ce vom aduna toate datele posibile, vom propune conducerii Casei de Cultură realizarea unei plăcuțe cu numele celor care, cu mintea și sufletul, au ridicat sau au reprezentat cu cinste acest lăcaș de cultură…

 

Consemnare de Marin Ifrim

28.01.2019


Etichete:

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.