Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » Eugen Oniscu: ÎNTRE LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC (1)

Eugen Oniscu: ÎNTRE LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC (1)

Din copilărie și până la cei treizeci de ani ai săi, Robert Ciubotaru trăise doar implicat în bătăi, furturi, și scandaluri. Pe când era minor fusese câțiva ani și la o școală de corecție. Dacă cineva iar fi spus că viața ar putea fi trăită și altfel, iar fi râs în față, pentrucă el era ferm convins că cei din lumea lui erau cei mai grozavi pentrucă știau să fie șmecheri și să se bată. Se născuse într-un cartier predominat în mare parte de țigani, de altfel și el era țigan. De mic copil căutase să-i imite pe cei mai mari ce erau buni la bătaie, și despre care ceilalți copii vorbeau cu respect pentru că știau să se impună în mediul lor prin violență. Și așa se formase și el din copilărie și până în adolescență devenind un tânăr violent.

Avea o gașcă cu care uneori făcea unele incursiuni pentru a fura sau a bate pe cineva. De altfel el cu banda lui erau implicați și în traficul de droguri, se mișcau pe lângă alți furnizori mai mari și câștigau uneori destul de mult. Locuia într-o casă bătrânească pe care o moșteniseră de la bunici cu mama și sora sa ce se numea Crina ce era măritată și avea patru copii. Pe tatăl lui nu îl cunoscuse niciodată pentrucă acesta o părăsise pe mama sa pe când era însărcinată cu el, iar sora lui nu avea decât opt ani, pe ei îi crescuseră bunicii lor din partea mamei. Cumnatul său se numea Grigore Crețu ce era un țigan de patruzeci de ani, și care muncea din greu ca brutar la o fabrică de pâine. Și pentru asta Robert îl disprețuia pe Grigore pentrucă nu știa să trăiască ca el, înțelegând viața ca o aventură în care puteai face doar ceea ce îți convine.

Uneori îl vedea seara pe Grigore istovit și plin de făină stând cu o bere în față, iar pe cei patru copiii roind în jurul său, și avea ferma convingere că cumnatul său era un om nenorocit de tot. Și că nu se mai putea face nimic pentru a remedia viața acestuia. Fiind odată într-un bar la o masă cu Grigore, îi propuse acestuia să lase aceea muncă de sclav și să intre cu el în traficul de droguri, asigurându-l că va câștiga cu mult mai mult. Grigore după ce cumpăni puțin situația îi spuse:

– Robert eu sunt cu zece ani mai mare ca tine, și am o oarecare experiență de viață și înțeleg perfect ceea ce tu îmi propui. După cum știi sora ta lucrează la curățenie pe străzile orașului, iar eu ca brutar la fabrica de pâine. La o primă vedere sunt două munci umile, dar să nu uiți faptul că eu sunt un om liber, nu trăiesc cu frica în spate că poliția într-o zi mă va aresta și îmi voi sfârși zilele în pușcărie. Ba mai mult de atât am bucurii în viața mea, mai ales seara când vin de la muncă și îi văd pe cei mai mici roind pe lângă mine, iar eu deschid geanta și le dau cozonac proaspăt, și pâine caldă, pentru că patronii mei îmi dau câte o geantă de bunătăți seară de seară pentru copii. Și numai văzând bucuria lor mă bucur și eu, și uit de toată osteneala muncii mele. De asemenea mă bucur că cei doi mai mari merg la școală și au note bune. Eu îi învăț să meargă pe căile cinstei pentru că așa este mai bine în viață. Iar acum revenind la ceea ce tu îmi propui, pot să-ți spun că nu este altceva decât să mă unesc cu tine la distrugerea societății. Oare câți tineri în urma activității voastre rămân nenorociți poate pe toată viața? Eu am sentimentul că sunt util societății pentrucă fac pâine pentru oameni și mă gândesc câți oameni vor mânca din pâinea făcută de mine și mă bucur. Oamenii mă respectă acolo la muncă, nu trebuie să-mi impun respectul nimănui prin forța pumnilor, pe mine lumea mă respectă pentru ceea ce sunt ca om. Mă scol în fiecare zi și plec la lucru având gândul că fiecare zi o închin în slujba oamenilor. Iar Crina împreună cu aceea echipă formată din români și țigani, face curățenie pe străzile orașului, iar oamenii în urma lor pășesc pe străzile curate. Vezi tu, asta înseamnă să trăiești cu adevărat, adică să faci ceva pentru ceilalți. Asta este de fapt și învățătura ce doresc să o împărtășesc și copiilor mei. Bineînțeles că ei trebuie să aspire la mai mult în viață decât ceea ce noi facem acum.

– Grigore tu chiar mă uimești! Stau și te ascult doar pentru că ești cumnatul meu, dacă altul în locul tău mi-ar fi debitat asemenea nerozii l-aș fi zdrobit în bătaie. Oare cum poți gândi asemenea prostii? Tu vrei să rămâi toată viața ta doar un rob pe lumea asta, te-ai gândit cum trăiesc patronii tăi pentru care tu trudești zi de zi, du-te și vezi în ce vilă sunt instalați și ce mașini au. Eu vreau să te ajut și tu începi să mă acuzi pe mine. Dar mai bine să ne oprim că ai reușit să mă superi cu ideile tale de doi bani.

Grigore nu îi mai răspunse nimic și discuția lor se opri în acel punct.

Robert avea o prietenă pe nume Silvana, ce era o țigancă de douăzeci și cinci de ani frumoasă, ce atrăgea mereu o mulțime de bărbați în jurul ei. Însă Robert știa să-i țină pe toți la distanță folosindu-și forța pumnilor. De altfel nimeni din cei ce-l cunoșteau nu s-ar fi încumetat să se înfrunte cu el și gașca sa. Avea în anturajul său câțiva țigani foarte periculoși certați cu legea ce pentru bani erau în stare de orice. De la un timp Robert o vedea pe Silvana tot mai schimbată în raporturile dintre ei, ba mai mult de atât observă că ea mereu avea câte ceva nou în vetimentația ei. Și înțelesese că avea legături cu un alt bărbat, însă ea nega acest lucru spunându-i că nu are pe nimeni și că toate lucrurile noi ce le are le primește cadou de la prietenele ei.

Robert îi încredință unuia dintre oamenii săi de încredere, sarcina de a o urmări pe Silvana, pentru a vedea cu cine se întâlnește pe ascuns. După două săptămâni omul său îi mărturisi că Silvana are legături cu un bărbat de cinzeci de ani pe nume Sorin Ignat, ce împreună cu frații săi are o firmă de construcții ce le aduce un bun profit. De asemenea omul său îi mărturisi că Silvana era amanta acelui bărbat. La auzul acelor vești Robert cuprins de furie și gelozie o zdrobi pe Silvana în bătaie. După acea bătaie Silvana trebui să se interneze în spital pentru că avea câteva coaste rupte și alte complicații. De teamă ca Robert să nu îi facă și mai mult rău nu îndrăzni să-l denunțe poliției.

De asemenea Robert plin de dorința de a se răzbuna pe Sorin își puse oamenii pe urmele lui. La început îi ținu chiar el calea și îi spuse lui Sorin că datorită faptului că profitase de naivitatea Silvanei ademenind-o cu bani și cadouri și pentru a o seduce trebuia să-i plătească lui o sumă considerabilă de bani. Sorin îi râse în față și îi spuse că în momentul când va reuși să o convingă pe Silvana să declare contra lui îl va denunța pentru acel act de violență, ce îl comise împotriva Silvanei ce fusese lipsită de apărare în fața unui huligan ca el. Robert după ce ascultă toate amenințările lui Sorin, plecă fără ai mai spune nimic și începu să se sfătuiască cu oamenii lui pentru a vedea cum să se răzbune pe Sorin. Întreaga gașcă a lui Robert căzu de acord că Sorin trebuia să primească o lecție pe care să nu o uite toată viața. Silvana primi noi amenințări precum că, dacă colaborează cu Sorin pentru al da pe Robert pe mâna poliției va avea de suferit ea și familia ei urmări grave. Silvana promise că va ține totul sub tăcere și îl rugă pe Robert să nu se atingă de familia ei, ba mai mult de atât îl rugă să nu îi facă ceva rău lui Sorin, pentru că odată cu ieșirea ei din spital îl va convinge pe Sorin să îi plătească suma cerută. Pe de altă parte Sorin îi plăti spitalizarea Silvanei și căuta să o convingă pe toate căile să îl denunțe pe Robert. Silvana îl avertiză pe Sorin de primejdia în care se găsea, acesta însă nu se temea deloc, ba mai mult își continuă viața sa de distracții, neluându-și nici o măsură de precauție.

Într-o noapte, pe la orele două pe când Sorin ieșea dintr-un club în parcarea pustie unde își lăsase mașina, îi apăru deodată Robert în față.

– Ei barosane, iar ai petrecut și asta este bine. Dar ce nu înțelegi tu este faptul că în viață mai trebuie să și plătești pentru că distracția costă uneori cam scump, însă ținând cont de buzunarul tău nu ar fi o problemă…

– Acum chiar am un motiv pentru a te denunța poliției fără a mai avea nevoie de declarația Silvanei. Am să te bag în pușcărie pentrucă acolo îți este locul, oameni ca tine nu au ce căuta în libertate.

– Serios! Uite despre ce este vorba, ai ultima ta șansă acum, să-mi dai banii pe care mi-i datorezi, îmi plătești și poți să-ți urmezi calea ta, nu îmi plătești vei avea de suferit consecințe teribile.

– Pleacă din fața mea nenorocitule… spuse Sorin, scoțând telefonul și încercând să sune la poliție. Însă nu fu cu putință, pentrucă imediat Robert îi smunci telefonul din mână și din doi pumni îl doborâ pe Sorin la pământ și apoi începu să-l lovească cu picioarele. Din întuneric apărură alți doi oameni ai lui Robert și începură și ei să-l lovească pe Sorin cu picioarele, unul din ei avea în mână un par cu care îl lovi de câteva ori pe Sorin. După câteva minute Robert îi opri și le spuse:

– Destul că îl omorâm…

După ce rosti acele cuvinte Robert și oamenii lui se pierdură în noapte.

Va urma…