Scriitorul Cristian Gabriel Vulpoiu s-a născut la București la data de 23 Ianuarie 1975. O parte a copilăriei (între anii 1995-2002 )a petrecut-o la bunici la țară în comuna Vetrești-Herăstrău,unde a înțeles ce înseamnă ,,vicisitudinile vieții cu adevărat ,unde a învățat să facă diferența între sat și oraș !
-D-le Vulpoiu ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră în continuare?
– În 1995 am terminat liceul cu profil real (în formă de învățământ seral ) la liceul Octavian Onicescu !
În 2002 revenit în capitală m-am angajat având diverse locuri de muncă până în 2003 când am fost angajat la Facultatea de Limbi și Literaturi străine, la secretariat ,unde am lucrat timp de nouă ani! Între timp am urmat cursuri de specialitate și am fost mutat în anul 2012 pe un post de administrator de sistem IT,post pe care sunt și în prezent !
-Când ați scris prima poezie și când ați descoperit înclinația pentru scris ?
– Primele mele versuri le-am scris la o teză de Limba Română în liceu și tot atunci am descoperit că aș avea o anumită înclinație pentru scris !
– Când ați intrat cu adevărat în contact cu lumea literară ?
-În 2016 ,pe 16 Decembrie viața mea avea să se schimbe ! Navigând pe facebook am văzut o postare distribuită de un prieten cu o lansare de carte,era lansarea de carte a poetului Cristi Vlaicu .Atunci am cunoscut oameni noi, oameni care m-au luat sub aripa lor protectoare de parcă ne cunoșteam de o viață !
Am recitat pentru prima oară pe o scenă adevărată la evenimentul organizat de doamna Mioara Voicu la sala Centrului cultural pentru UNESCO din București !
– Ce ne puteți spune despre activitatea dumneavoastră culturală ?
– Ce pot să spun ? Am 3 volume publicate !
În 2015 primul volum numit Gânduri la editura Absolut,în 2017 O petală de înger ,la editura Sfântul Ioan și ultimul anul trecut 2018 anul centenar,numit Pe ramuri de vis ,volum publicat cu sprijinul maestrului grafician ,domnul Mihai Cătrună !
Desigur am colaborări cu diverse reviste cum ar fi: Eminesciană,Independența României Independență prin cultură a fundației Literar-istorice Stoika și mai nou Orizonturile Bucuriei,revistă ASCIOR !
Mai particip cu poezii la antologii,Eminesciană,Literatura din călimară,Prietenii editurii izvorul Cuvântului și uneori la postul de radio Pro Diaspora !
-Domnule Vulpoiu ,în carieră dvs.literară, ați avut un model,un mentor?
– Da,pe domnul profesor universitar Liviu Franga de la catedra de Filologie Clasică !
– Pe această cale ,dacă doriți să transmiteți ceva colegilor de breaslă !
– Să continue să scrie ,să ne bucure inima și sufletul cu emoțiile,trăirile și focul din sufletul lor! Să îmbunătățească cu puținul lor zestrea inestimabilă a culturii românești ,lăsată moștenire de atâtea generații ,de înaintașii noștri !
– Dar cititorilor,cititorilor ce doriți să le transmiteți ?
– Să continuie să citească,noi pentru dânșii scriem,noi pentru dânșii ardem precum lumânările în sfeșnic de fiecare dată când creăm poezie sau proză !
Vă iubim și vă simțim aproape,dragi cititori și asta nu face altceva decât să ne bucure inima și sufletul !
Aș vrea să transmit atât colegilor cât și cititorilor un călduros La mulți ani cu fericire ,unora cu multă inspirație iar celorlalți sete de lectură ! Tuturor sănătate ,fericire și să auzim de bine !
-Dacă ați dorii să adresați câteva cuvinte de mulțumire,cui le-ați adresa ?
-În primul rând d-lui profesor Liviu Franga ,de care am fost și lăudat dar și criticat atunci când era cazul !
Mulțumirile mele colegului meu Mircea Mincu! Nu în ultimul rând mamei mele care m-a susținut în tot acest timp ,atât moral cât și financiar și chiar și cu idei pentru unele poezii (și mama mea a scris în tinerețe poezii)!
– Acum aș dorii ca în numele meu și al colectivului revistei Vitrina cu Oglinzi, să vă mulțumesc pentru timpul acordat și datorită faptului că în curând veți sărbătorii împlinirea unei vârste,să fim primii care vă urează un călduros LA MULȚI ANI FERICIȚI ȘI SĂNĂTOȘI și muza să vă fie mereu aproape !
– Vă mulțumesc și eu din suflet cu admirație și deplin respect !
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..