Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Ileana Cornelia NEAGA: Mărțișoare lirice

Ileana Cornelia NEAGA: Mărțișoare lirice

Mărțișor

 

Meșter mare, mâini de aur,  croind strai neasemuit

Pentru Zâna Primăvară, Zeul Soare a-nnădit.

Rochia lungă i-a tivit-o cu-anglicei în sălbănași

Și-a brodat pe cingătoare brebenei și toporași!

 

Razele, sulițe calde, a topit neaua pe-alocuri

Răsărit-au brândușele și viorele în  smocuri.

Pe  un hat, sub mărăcini, unde umbra mai domnește

Cu clinchet de voioșie, ghiocelul se ițește!

 

Primăvara e miloasă, vrea să-l scoată la lumină,

Cu mânuțele gingașe.  Din păcate se înspină!

Picură bobul de sânge, pe neaua imaculată

Și-o lacrimă de sub pleoapă! Inima-i îndurerată!

 

Zefiru-i face ochi dulci, mângîind-o cu alean

Răsucindu-i șnur alb-roșu,  prins de-o boabă de mărgean!

Primăvara îi surâde în cântul de pitulice

Mărțișor, prinde la ie lângă inima ferice.

 

 

Baba Dochia

 

Într-un sat trăia o babă, zice o  legendă veche,

Sucită, făr’ de inimă, soacră rea fără pereche!

Porunci la a sa noră: –  „Lâna neagră s-o speli bine,

Pân’ albește ca și neaua! De nu, va fi vai și-amar de tine”!

 

De Linuța avea milă  îngerul său păzitor

Floare albă îi aduse să spele lâna-n izvor.

Baba cu poalele lungi dar cu mintea scurtă, dară

Văzând floarea, zău, crezu, că deja îi Primăvară!

 

Plecă Dochia sus la munte! Nouă cojoace-mbrăcă!

Dar urcând asudă toată, câte unul  lepădă!

Sus pe culme, viscol mare! Vântul rece-i intră-n oase,

Baba noastră înghețase! În stâncă se transformase!

 

Când îi timpul Babelor, vremea  tare-i schimbătoare

Într-o zi poate să ningă, într-alta poate fi Soare!

De alegem la întâmplare, o babă din cele nouă

De îi bună, așa-i și soarta! Rea va fi, dac-o să plouă!

——————————-

Ileana Cornelia NEAGA

Martie 2019


Etichete: