Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » NEAGU CORNELIU: EXILUL

NEAGU CORNELIU: EXILUL

EXILUL
(Corneliu Neagu, 07.03.2019)

Cum anii trecură – poveri nechemate
pe chipul rămas într-o vară târzie! –
și-atâtea speranţele, în urmă lăsate,
în juru-mi fac astăzi o horă hazlie !

Aud înlăuntru un cântec de seară,
uitat mai de mult într-un han prăfuit,
și mii de dorinţe se puseră iară
să muşte cu sete din fructul oprit !…

Noianuri de gânduri, pe căi neştiute,
se-ntorc, peste vreme, cu visele roase,
dar timpul dulăii de strajă-şi asmute –
prin poarta cetăţii nu vor să le lase.

Exilu-mi deschide departe o poartă
și-n noapte-și aruncă capcanele-ncet,
iar cugetul gustă edenică soartă,
nu falsă magie, ascunsă discret.

Departe şi singur – ce tristă povară! –
pe gânduri revine, o simt tot mai mult,
când dorul nestins spre patrie zboară
și glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.

O, cum te-am vândut tinereţe credulă,
pe muzica scrisă-ntr-un fals triolet,
din care năpraznica vremii pendulă
pe ultima notă mai bate încet!…