Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » DE ZIUA FEMEII

DE ZIUA FEMEII

Rondel pentru Ziua Femeii

De n-ați fi voi, femei din lumea mare,

Nici n-am simți că este primăvară.

Doar am privi tăcuți în lungă zare

Ori, plictisiți, la asfințit de seară.

 

Uităm că-n ochi e strălucirea care

Ne farmecă și mult ne înfioară.

De n-ați fi voi, femei din lumea mare,

Nici n-am simți că este primăvară.

 

Uitate-ar fi și flori de tămâioară,

De ghiocei, gingașe lăcrămioare,

Ori trupul zvelt de tandre căprioare,

Și sâni săltați în fugă de fecioară,

 

De n-ați fi voi, femei din lumea mare…

 

Sonet pentru Ziua Femeii

Vă cânt cu drag, femei din lumea-ntreagă,

Cu sufletu-mi deschis și bune gânduri,

Vă spun că vă-ndrăgesc în zeci de rânduri

Cu vers săltând ca zâmbet să culeagă.

 

Fac rime dulci, la voi s-alerge-n cârduri,

S-atingă sufletul și el s-aleagă,

Cuvântul dragoste să-l înțeleagă,

Să nu-l suprime, să-l îngroape-n scânduri.

 

Eu nu aștept o zi din primăvară,

Buchet de flori s-adun la sărbătoare,

Ci vă slăvesc, de-i iarnă ori e vară,

 

În orice zi, nu doar de-aniversare.

Al vieții scump temei având povară,

Iubirea voastră este necesară!

 

Femeia MAMĂ

Ca femeie, e frumoasă,

Tare mult ocrotitoare,

Permanent sârguincioasă,

Prima e la deșteptare.

 

E cuminte, răbdătoare,

În tot timpul altruistă,

E ființă iubitoare,

Duioasă și optimistă.

 

Oricând e generoasă,

Senină, dăruitoare,

Mult este-afectuoasă,

De frumos e creatoare.

 

Când se vrea e grațioasă,

Poate fi pasională,

Dacă-i dragoste în casă

În orice e punctuală.

 

Este bună vorbitoare,

Corectă și înțeleaptă,

Cinstită, stăruitoare

Și cu judecată dreaptă.

 

La copii – educatoare,

Pentru că este deșteaptă,

Iar la soț – ascultătoare,

Dar în multe îl îndreaptă!

 

Atenție, Domnilor!

De multe ori, femeia ta-i nervoasă

Atât de rău, că vrei să pleci din casă,

Să te întorci târziu, seara la masă,

Să-ncerci să fii bonom, dar ei nu-i pasă.

 

Neliniștit, îți schimbi a ta grimasă

Și îi zâmbești, îi spui că e frumoasă,

Îi amintești de vremea când, mireasă,

Ea îți spunea că nu-i capricioasă,

 

Dar, imediat, devine arțăgoasă,

Te-nfruntă dur și-ți strigă, plângăcioasă,

Că mai mereu a fost neînțeleasă,

Deși nicicând n-a fost o păcătoasă,

 

Că te-a iubit și fost-a-ți credincioasă

Din prima zi și n-a fost pofticioasă

Ori, nicidecum, în gând, suspicioasă

Sau, la necaz, o biată nevricoasă…

 

Iar tu, galant, privire languroasă,

O-mbrățișezi șoptind: ”e doar angoasă!”.

Iar ea, pe pat, se-ntinde pisicoasă,

Sărută lung și gura-i delicioasă…