Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MIHAI CABA: POEZII DE PRIMĂVARĂ

MIHAI CABA: POEZII DE PRIMĂVARĂ

Ghiocei

 

Cui să dărui, oare, ghiocei ?

Mă întreb a nu ştiu câta oară…

Cine-mi va surâde pentru ei,

Cui să dărui flori de primăvară…?!

 

Sunt stingher aicea printre voi,

N-am iubită florile să-i dărui…

Timpul se va scurge peste noi

Şi-o să-audă plânsul fiecărui

 

Am în mână câţiva ghiocei,

Strânsă-ntrânşii am iubirea toată:

Oamenilor, ce să fac cu ei,

N-am să-i dărui, oare, niciodată…?!

 

Miraţi de-această întrebare,

Ghioceii mi-alinară plânsul,

Şoptindu-mi, sfioşi, cu candoare:

Doar inima ta ştie răspunsul.

 

Inima-mi, searbădă, golaşă,

Şi ea-mi spune, privind spre ghiocei:

Aceea îţi va fi crăiasă,

Ce c-un surâs îi ia la pieptul ei…

 

Aflând-o într-o primăvară

Şi dăruindu-i câţiva ghiocei,

Azi nu ştiu pentr-a câta oară

Crăiasa îmi surâde pentru ei.

 

 

 

O, primăvară

 

Eu n-am ştiut ce-i primăvară

Şi poate n-aş şti nici acum,

De n-ar fi fost, fată sprinţară,

S-o întâlnesc pe-al vieţii drum.

Când cel dintâi impuls porni

Inima pieptul să mi-l spargă,

Am prins de-atunci a te iubi

O, primăvară, fată dragă!

Şi ghiocei şi toporaşi

Sfios la piept am strâns de-ndată,

Iubind nespus şi pătimaş

O primăvară, dragă fată!

Şi-acum când părul mi-i cărunt

Şi-n spate-mi e viaţa întreagă,

Tot te iubesc, aşa cum sunt,

O, primăvară, fată dragă!

 

Magnolii

 

Nu simţi zvâcnirea din sânge ce ne arde ?

Ne cheamă primăvara afară din fotolii,

Vino să-i admirăm superbele-i stindarde :

Gingaşele corole şi pure de magnolii…

 

Chiar de ne-apasă-n suflet păcate şi ispite,

Chiar de ne mână-n fapte ambiţii şi orgolii,

Vino să admirăm, pe ramuri rebegite,

Gingaşele corole şi pure de magnolii…

 

E multă închistare şi multă amorţire,

Dorinţele deşarte ne rod ca nişte molii,

Vino să admirăm această primenire :

Gingaşele corole şi pure de magnolii…

 

Mai ninge peste noi iubirea cu otravă

Şi ne-mplinite vise mai pun pe suflet dolii,

Vino să admirăm, în primăvara gravă,

Gingaşele corole şi pure de magnolii…

 

Chiar dacă remuşcări acum ne mai frământă,

Iubirea nu n-o vindem, multiplicată-n folii,

Vino să admirăm, în primăvara sfântă,

Gingaşele corole şi pure de magnolii…

 

A mai trecut un an, dar n-avem a ne teme

Că timpul trece iute sub zidul vechii Golii,

Vino să admirăm, acum cât mai e vreme,

Gingaşele corole şi pure de magnolii…

 

 

Şi, totuşi, primăvară…

 

Mai ninge-n noi şi-acuma a semn de întrebare

Şi spaime-nnegurează această lume clară

În care se-ntrezăresc dezastre nucleare…

Şi, totuşi, parcă-n aer miroase-a primăvară…

 

Mai plouă-n noi destule mocnite suferinţe

Sporesc şi contingente în sunet de fanfară

Spre punctul iluzoriu al falsei biruinţe…

Şi, totuşi, parcă-n aer miroase-a primăvară…

 

Mai bat în noi adesea cumplite uragane

Şi ne-mplinite vise ne fac o grea povară,

Căci sunete sinistre răsună-n megafoane…

Şi, totuşi, parcă-n aer miroase-a primăvară…

 

Mai stăruie în suflet un bulgăre de gheaţă

Şi gânduri nerostite adânc ne înfioară,

Pe muchii de cuţite stă azi dreptul la viaţă…

Şi, totuşi, parcă-n aer miroase-a primăvară…

 

Şi, totuşi, în această aspră discrepanţă

A vieţii şi a morţii, în lumea de afară,

Se sparg pe ramuri muguri redându-ne-o speranţă

Că ne vom regăsi într-o nouă primăvară …

 

Mihai Caba