Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » SEMNAL EDITORIAL » Veronica BALAJ: Cine n-ar vrea doar seninul, oriunde-ar fi? Postfață la volumul „Seninul din inima cărţilor”, semnat de Vasilica Grigoraş

Veronica BALAJ: Cine n-ar vrea doar seninul, oriunde-ar fi? Postfață la volumul „Seninul din inima cărţilor”, semnat de Vasilica Grigoraş

Voi începe această motivaţie de lectură a volumului de faţă, cu o consideraţie care nu obligă la nici un soi de  păreri  adiacente. Este pur si simplu o formulă personală de-a vă invita să fiţi cunoscătorii unui excurs… senin. Aşa cum ne asigură şi titlul, „Seninul din inima cărţilor”, semnat de Vasilica Grigoraş.

Orce lectură se asemuie cu un drum. Dintr-o subtilă şi tainică legătură, cititorul se leagă  de subiectul cărţii  pe care o deschide şi care-i devine partener de conversaţie. Uneori conversezi cu un text nerostind cuvinte, participi la toate provocările fiind  fermecat de cele  ajunse prin fraze la tine-n gând sau, nefiind total de acord, sau, de ce nu, căutând ceva din propria-ţi fire sau experienţă, în toate cazurile însă, tu, cititorul eşti loial. O convenienţă de la sine  înţeleasă. Simplă frăţietate  între cititor şi carte. O colaborare vremelnică dar, în multe situaţii, lăsând urme de neuitat. E o asumare bilaterală. Autorul  scrie ştiind din start că va avea un aliat sau un… partener de mărturie, iar cel care se apleacă asupra paginilor, acceptă neconvenţional ba chiar cu emoţie şi sinceritate, această legătură. Niciodată nu ştie nici unul nici celălalt câte cărări se pot desprinde, cîte nebănuite sentimente se vor intersecta de-a lungul lecturii. Dacă vei fi la sfârşitul excursului datorită personajelor sau întâmplărilor, mai bogat cu o informaţie sau cu o trăire, că vei fi alteori mirat de cele scrise-citite, că vei vrea să-l urmezi în experienţele tale viitoare pe vreunul dintre exemplele oferite, asta e altă poveste. Important şi de  netăgăduit rămâne faptul că, mereu, tu, cititorul vei fi onest. Chiar şi când, să zicem, te-ar irita un fel de-a prezenta anume situaţii într-o carte, tu, cititorule, rămâi acelaşi. Pentru că dacă ţi-ai dăruit o parte din timp şi din curiozitate, deja ai făcut pactul. Pornesc şi eu de la ideea de mai sus. Volumul primit în fază de bun de tipar are de la bun început o mică istorie. Acordată cu  formula contemporană de circulaţie a veştilor şi, iată, şi a cărţilor, dovadă că, manuscrisul ajunge la mine, via Australia, deşi cartea e scrisă ici-colea la Vaslui. Mi-o trimite unul dintre  autorii  prezentaţi în paginile sale, un prieten, coleg de  breaslă  jurnalistică, Ben Todică. Am luat totul ca pe o invitaţie la  colaborarea despre care vorbeam mai sus. A citi, însemnă a fi un timp, pe acelaşi drum cu autorul. Timp de lectură şi dăruire, loialitate şi  bucuria că, orce manuscris  tipărit, va deveni odată şi odată un document. De orce fel poate fi. Un document al trăirilor, al consideraţiilor despre vremi sau viaţă, un document despre vremelnicie şi răbdare, toate salvate de ceea ce rămâne între coperţile unei ediţii. Sunt aşadar, onest-responasabiliă despre cele ce cred în legătură cu acest  volum.

Mi-am gândit intervenţia şi ca o ademenire spre lectură, fireşte. Volumul are un titlu atractiv… Cine n-ar vrea doar seninul, oriunde-ar fi? Şi cine nu  reacţionează cât de cât când aude cuvântul inimă? Vasilica Grigoraş a ştiut şi a mizat pe aceasta, a reuşit  să atragă cititorul chiar prin sugestia cuvintelor care întregesc titlul cărţii.

Seninul din inima cărţilor, este  un sumum de exegeze despre mai mulţi autori şi o parte dintre cărţile lor. Nu ar fi normal nici corect să enumăr fiecare autor şi cartea sa aleasă ca subiect. Autoarea, doar ea este intrepretul avizat, supervizorul acestor  fresce foarte diverse cu tonalităţi poetice sau în proză, cu  nume sonore prezente în intreviuri sau convorbiri cu valoare de mărturii, cum rezultă spre exemplu  din exegeza cărţii semnată de Ben Todică şi Rătundean-Ferghete.

Structura cărţii are un eşafodaj bine ales. Un motto de cele mai multe ori, sau, la fel de inspirat ales, referiri, corelări cu nume prestigioase din literatura noastră sau străină. Supratitlul ales, citatele ilustrative, argumnetele unor opinii referitoare la valoarea scrierilor, sunt absolut  convingătoare.

Limbajul folosit de autoare face dovada unei persoane culte, care deţine dexteritatea de-a face analogii şi de-a extinde arealul literaturii române spre autori universali. Intersectări de păreri, analogii, exegeze pe text făcute cu aplomb, lasă impresia unui studiu temeinic argumentat dar pigmentat şi cu o  evidentă suavitate, o devoţiune prietenoasă pentru autorul aflat sub lupă. Personajele, căci, nota bene, deşi este o carte de exegeză literară, există personaje. Acestea sunt deopotrivă autorii supuşi studiului dar şi propriile lor personaje din cărţi. Vom asista  la o panoplie de nume sonore, de evocări despre viaţă şi trecere, despre teluric şi divin, referiri la o carte de intreviuri cu mari personalităţi, emanată de Gabriel Dragnea, aşa încât, eşti ademenit să continui aventura, să cauţi cărţile–personaj semnalate  în acest volum. Când auzi că poţi afla ce-au spus la un moment dat, Adrian Marino, Andrei Pleşu, Andrei Blaier, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Mircea Martin,  H. Patapievici, cu o întoarcere în timp, până la  Nina Cassian, te  simţi ademenit  fără drept de refuz.

Lectura poate continua. Invitaţia a fost făcută cu drag de literatură şi ştiinţa de-a o înţelege.

———————-

Veronica BALAJ

Timişoara, aprilie 2019


Etichete: