Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » VIRGINIA BOGDAN: Cartea. Un succes!

VIRGINIA BOGDAN: Cartea. Un succes!

Cartea. Un succes!

Cîtă sensibilitate, atîta cunoaștere

I. Kant

Ca de fiecare dată (am în vedere conferințele de la Teatru, 2013, cu ocazia lansării cărții Mintea de dincolo, D.Constantin -Dulcan, Cluj-Napoca, 2013 și de la Ateneu, 2015, Conferință despre arta de a trăi sănătos), în prezentarea cărții și răspunsurile la întrebările publicului, distinsul Profesor Conf. Univ. Dr. Dumitru Constantin-Dulcan a avut aceeași impecabilă coerență a expunerii și argumentației.

Lansarea de carte a avut loc în sala mare a Casei de Cultură Leopoldina Bălănuță, Focșani, 12 iunie 2019, ora 18,00. Întîlnirea a fost ocazionată de invitația adresată de către Pr. Dr. Costică Popa Domnului Profesor.

”Cartea are ca scop analizarea stadiului actual al evoluției spirituale și a căilor necesare schimbării capabile să evite riscul autodistrugerii. Își propune, de asemenea, o discuție asupra asupra posibilităților de menținere a sănătății fizice și mentale, de creștere a speranței de viață și chiar de reîntinerire”. Am citat din Introducerea la cartea recent apărută, Creierul și mintea universului, Dumitru Constantin-Dulcan, Școala Ardeleană, 2019, Cluj-Napoca, p. 17.

Amplă. Complexă. Fiecare capitol putînd fi lecturat cu statul de sine stătător. O ”trecere în revistă”/ raccourci/ a temelor abordate în scrierile anterioare. Structurată în XV capitole cu abordări multiple. I.SCURTĂ CONFESIUNE. II. CONDUITE INTELIGENTE COMUNE LA NIVEL COSMIC ȘI BIOLOGIC. III. O VIZIUNE ȘTIINȚIFICĂ ASUPRA PLANTELOR. IV. PROBLEMATICA CONȘTIINȚEI ÎN SECOLUL al XXI-lea. V. FIZIOLOGIA ȘI FILOZOFIA GÎNDIRII. VI. RELIGIA ÎN LUMEA MODERNĂ/ RELIGIA ȘI SPIRITUALITATEA. VII. SCURT DISCURS DESPRE SIMȚUL MORAL ÎN CONCEPȚIA DARWINISTĂ ACTUALĂ. VIII. CODUL ETIC AL CREIERULUI ȘI NOUA SPIRITUALITATE. IX. LECȚIILE EXPERIENȚELOR MORȚII CLINICE. X. CREIERUL UMAN- MARELE MIRACOL AL UNIVERSULUI/ ABILITĂȚI GENIALE ALE CREIERULUI UMAN/ MEDITAȚIA. XI. RELAȚIA DINTRE CREIER ȘI INIMĂ ÎNTR-O DISPUTĂ ȘI O ABORDARE MODERNĂ. XII. DE LA GÎNDIRE LA REÎNTINERIRE. DE CE MOARTEA ÎNTR-UN UNIVERS CUANTIC? ARTA DE A FI/FACTORUL PSIHOLOGIC/ REÎNTINERIREA ESTE POSIBILĂ/EXPERIENȚA LUI HIROM SHINYA/SINTEZA. XIII. ȘTIINȚA ÎFRUMUSEȚEAZĂ FEMEIA. XIV. TIMPUL ALTFEL VĂZUT/EXTAZUL/TIMPUL PARALEL/EXTAZUL MISTIC. XV. CITINDU-L PE HARARI/UNICITATEA SAU DUALITATEA CONȘTIINȚEI/ANIMALELE AU EMOȚII ȘI SUFLET?/CUM VEDE HARARI LIBERTATEA/GLOBALIZAREA ARE UN VIITOR?/DATAISMUL/”SĂ DĂM UN SENS UNEI LUMI FĂRĂ SENS”/HOMO DEUS. În loc de concluzii/VIITORUL OMENIRII PRIVIT DIN PERSPECTIVA ȘTIINȚIFICĂ/BIBLIOGRAFIE.

”Prin titlul acestei cărți am dorit să exprim o imagine a Universului văzut ca un mare creier și o mare minte prin multitudinea de legități și funcționalități comune acestuia și întregii lumi vii.

Suntem cu toții o singură ființă. Ni s-a dat o rațiune pentru a uza de ea, evoluînd pînă la conștientizarea Sursei” (p.16, op.cit.).

Aceeași ”imagine” a fost decriptată de către doi medici, Suk și Tariargi de la Universitatea Johns Hopkins, Baltimore, Maryland și întîiași dată de către Frank Meshberger în pictura lui Michelangelo, ”Separarea Luminii de întuneric”, de pe plafonul Capelei Sixtine. Ei au identificat asemănările dintre reprezentarea lui Dumnezeu și creierul uman; Michelangelo ar fi împrejmuit Divinitatea cu acel ”giulgiu” similar creierului uman ”pentru a sugera că Dumnezeu îl înzestra pe Adam nu doar cu viață ci și cu inteligența supremă de care dau dovadă oamenii (sursa: internet).

În lungul cărții am remarcat importanța acordată educației, societății umane ca model social-responsabilă de condițiile în care se dezvoltă și evoluează ființa umană, condiții care ar trebui să fie optime.

”(…) trăim într-un univers spiritual, dincolo de aparența sa fizică” (p.30, ibid.)

Este normal să ne punem întrebări.

”De unde vine Dumnezeu? Nu știm și nu vom ști niciodată. Acesta este Adevărul Absolut” (p.18, id.)

Dumnezeu ESTE.

”Ce este Adevărul?”(p. 34, id).

Nu demult am ascultat interpretarea Adevărului în opinia Pr. Constantin Necula; citez din memorie: ” Trebuie să spunem, mai degrabă, CINE este Adevărul, nu ce este adevărul”. Răspunsul îl cunoaștem.

Revenind la amintita pictură a lui Michelangelo, între Dumnezeu(Creatorul/Creierul) și Adam(creatura Sa), intervine un spațiu alb, o ”ruptură”; spațiul în care mîna lui Dumnezeu nu se mai atinge de aceea a lui Adam*.

Dualitatea existenței umane, în planul Universului fizic, și în planul Universului spiritual, ”în care se află Spiritul nostru non-fizic, non gravitațional”(p. 56, id.) este motivată prin paginile dedicate Morții clinice. Este vorba așadar, despre ”dimensiunea Conștiinței extinse la Univers, moartea nefiind decît o transcendere a Conștiinței din corpul fizic în dimensiunea Spirituală.

Venim toți din dimensiunea spirituală și ne întoarcem în aceeași dimensiune la originile lumii. Acolo este rațiunea de a fi a lumii, izvorul vieții și leagănul eternității, teritoriul sacrului. Acolo este informația, știința, logosul a tot ce există viu și neviu. Este începutul și sfîrșitul. (p. 56, id., s.n.)

Transpare teama ca noile tehnologii să nu provoace schisme. Una ar fi : Omul cibernetic. Cealaltă, ”să ne pierdem și ultima rațiune”.

Primejdioase și amenințătoare, amîndouă.

Dar, Doamne! Dumnezeu este Salvatorul.

”Dă-i, Doamne, românului/omului mintea ce de pe urmă!”. Un proverb care, în accepția mea, vrea să semnifice tocmai recursul la Mintea Universului, pentru a învinge adversități, obstacole, altfel inexplicabile și insurmontabile. Recursul la Înțelepciunea Universului!

Kant spune:” cunoașterea este cu atît mai avansată cu cît sensibilitatea este mai mare” .

Cum ar putea să ne re-aducă Arta la Sinele nostru?! Cu vreme în urmă citisem cum că Arta, tehnica ne vor re-aduce către Dumnezeu. Cum? Iată de ce, toate aceste reconsiderări necesare. Sunt, ca orice des-coperire/ des-văluire epocală, de ”actualitate”! Ca și termenii medicali, numele organelor corpului omenesc, numele oaselor…

* ”(…) Pascal ar spune mai degrabă că orgoliul și amorul propriu, care constituie cauza și consecința păcatului originar, dau naștere rațiunii și nu invers!

Adoptînd acest punct de vedere religios, rațiunea ar fi semnul provenienței noastre divine, urma sa, dar în mod fatal și semnul rupturii și pierderii acestei origini” (p.372, Philippe Gaudin(coordonator), Marile religii, Orizonturi, București, 2019).

Nu sunt singura care să dorească o Arcă a Poeziei, Salvatoare. A omenirii. De ce? Aș zice un fel de ”rezolvare”. Cuadratura cercului. Ouroboros. Cercul se închide. Începe un alt ciclu al Evoluției! Salvarea prin Artă.

Martin Heidegger :”Esența artei ar fi așadar aceasta: punerea -de-sine în operă (das sich-ins-work-Setzen) a adevărului ființării” ( p. 59, Originea operei de artă, Martin Heidegger, Humanitas, 1995, București).

Ființa ființării este Voința (Wille). Voința este strîngerea laolaltă care se concentrează în sine și pe care o posedă orice ens în vederea ajungerii la sine[256]. Orice ființare este, ca ființare, în Voință” (p. 253, op.cit.)

Rilke numește natura ”temeiul originar”, în măsura în care ea este temeiul acelei ființări pe care o întruchipăm noi înșine”(p. 254, ibid.).

Nu întîmplător, ”natura” ocupă un spațiu important în cartea domnului Profesor. Arbori, plante, păsări, animale. Toate, guvernate de aceeași Rațiune.

În virtutea cărților publicate, În căutarea sensului pierdut, Inteligența materiei, Mintea de dincolo, Noua Spiritualitate, se impunea precizarea semnificației noțiunilor de Minte, Conștiință, Inteligență. Ceea ce domnul Profesor a și făcut în cursul expunerii temelor abordate. Mintea- procesul care se naște la impactul conștiinței cu creierul; Conștiința-parte din Conștiința Cosmică; Inteligența-inter-legere, legătura cauză-efect.

Un capitol aparte este acela dedicat Religiei. Al cărui merit incontestabil este acela că a fost între ”primele surse de cunoaștere”.

Formularea mea din cartea Inteligența materiei, care suna: ”religia a ținut loc de lege și știință în vremea fără lege și știință”, mi se pare a avea o explicație plauzibilă” (p. 367, Creierul și Mintea Universului).

Religia și Spiritualitatea. O secțiune aparte. Considerente asupra evoluției religiei.

Spiritualitatea nu exclude ideea de Divinitate pentru că tinde spre același țel, dar admite orice altă cale de a ajunge acolo”(p. 182, op.cit).

Aș nota că echivalentul în limba franceză pentru minte ar fi esprit*. Prin extensie, din familia de cuvinte, face parte și spiritualité. Spiritualitatea. Cred că religia trebuie să-și re-capete statutul de spiritualitate. Citisem (C.G.Jung?) că religia este modalitatea de salvare a mulțimilor. Spiritualitatea, aceea a individului. Individuația făcînd parte din procedeul de ajungere la sine/Sine. Desăvîrșirea. ”Experiența lui Dumnezeu”, după cum spune C.G.Jung.

Altă importantă dimensiune socială, educația. Strict necesară, cu rolul bine precizat în ”economia” socială. Doar că, acele școli de elită nu (mai) pot funcționa, cel puțin în spațiul RO, unde ”principiul corect politic”, interpretat, cum altfel, ”în modul democrației”noastre” originale” nu permite …”discriminarea”, adică nu permite crearea de clase speciale, de elită!?! În paranteză fie spus, la ce bun lista universităților de ”top” pe care statistici internaționale le stabilesc periodic, fără teamă că ar produce vreo …”discriminare”!!?!

Modelul social, al respectului omului în demnitatea nașterii sale, ar fi necesar într-o societate a bunului simț. Normală.

Vocea domnului Profesor Dumitru Constantin-Dulcan este o voce singulară, cum, de altfel, am remarcat și cu ocazia celorlalte două prezențe ale Domniei Sale în Focșani.

De o cultură remarcabilă, o finețe a observațiilor fără cusur, o impecabilă coerență a expunerii și a logicii argumentative, este exemplar în afirmații. Imbatabil.

Am răsfoit note mai vechi. Lecturi, la vremea lor, importante.

Temerea că schisma finală ar fi să ne pierdem și ultima rațiune, după aceea, transumanistă, unde ”noua creație a minții umane -omul cibernetic” se manifestă deja virtual ( p.60, id.) m-a făcut să-mi reamintesc o lucrare a lui Martin Heidegger, Originea operei de artă, Humanitas, 1991, București.

De ce spunea M.Heidegger că arta (și tehnica) va/vor re-aduce omul la statutul său uman?!

Tehnica va naște arta?! Nu tehnica ”meșteșugărească”, aceea creatoare de ”deschidere”, ci aceea consumistă, constrîngătoare. Invazivă și acaparatoare. Ea este aceea care este/reprezintă pericolul.

[Ca un destin al scoaterii din ascundere, esența tehnicii reprezintă pericolul (…);

Însă acolo unde există pericolul Se ivește și ceea ce aduce salvarea” p.155, op.cit.].

După Hölderlin ”(…) ”A salva” înseamnă ”a aduce în esență”, pentru ca abia în felul acesta esența să ajungă la strălucirea care-i este proprie.(…) însăși esența tehnicii trebuie să adăpostească în sine ivirea a ceea ce este salvator(…)”(p. 156, ibid., s.n.).

(…) a salva înseamnă propriu-zis: a elibera ceva întru esența sa proprie”(p. 181, ibid).

…Este ca visul poetic de a fi salvată omenirea print-o Arcă a Poeziei. A cărei rigoare, percepere (saisissement**) și exprimare ne apropie de Adevăr!

[Cît despre Yuval Noah Harari și cartea sa Sapiens…a se vedea articolul BA DA, Virginia Bogdan, publicat în revista: www.armoniiculturale.ro]

Omul are statutul de co-creator al Universului, afirmă Domnul Profesor Dumitru Constantin-Dulcan.

Și C.G.Jung descoperă, în momente revelatoare în cursul unei expediții în Africa, aceeași virtute/menire a Omului:

Aici, importanța cosmică a conștiinței mi s-a clarificat în mod copleșitor. Quand natura relinquit imperfectum, ars perficit (ceea ce natura lasă nedesăvîrșit desăvîrșește arta), se spune în alchimie. Omul-eu-a dat lumii abia în actul invizibil al creației desăvîrșirea, existența obiectivă. Noi am atribuit acest act doar Creatorului și nu ne-am gîndit că, procedînd astfel, privim viața și existența ca pe o mașină calculată pînă la ultimul detaliu și care merge mai departe, fără sens, împreună cu psihicul uman, după niște reguli cunoscute dinainte și predominante. Într-o astfel de fantezie dezolantă de mecanisme de ceasornic nu există nici o dramă a omului, a lumii și a lui Dumnezeu(…)”( p. 296, Amintiri, vise, reflecții, C.G.Jung, Humanitas, 2017, București); ”(…) omul este indispensabil pentru desăvîrșirea creației, ba mai mult, că el este de fapt cel de-al doilea creator al lumii, că abia el dă lumii ființa obiectivă, fără de care lumea s-ar derula spre un sfîrșit nedefinit-neauzită, nevăzută, devorînd în tăcere, născînd, murind, tot dînd din capete prin sute de milioane de ani prin noaptea cea mai adîncă a neființei”(p. 297, op.cit.).

Iată cum și ”corespund”, în timp, personalități marcante ale lumii științifice.

Ceea ce C.G.Jung a sesizat ca fiind:”(…) fenomene(…) astăzi încă fără explicație”-referindu-se la o continuitate a conștiinței chiar și în stări de colaps provocate de ”fenomenul complexelor personificate”-voci ale bolnavilor mintal care sunt personificate, ”leșinuri profunde survenite după leziuni cerebrale acute”[” Întrucît scoarța cerebrală a creierului mare, sediul conștiinței, este scoasă din circuit în timpul leșinului, astfel de fenomene rămîn astăzi încă fără explicație”(p. 367, op. cit)]. ”În aceste cazuri ”se pot semnala, chiar și cînd e vorba de cea mai profundă stare de inconștiență, forme de percepere a lumii exterioare, precum și trăiri onirice intense” (p. 367, id.).

În concluzie, spune C.G.Jung, ”Ele pot fi o mărturie în favoarea unei mențineri cel puțin subiective a capacității conștiinței, chiar și în starea unei aparente inconștiențe”1; cu trimitere la ”sincronicitate ca principiu al relațiilor acauzale” în Ges Werke VIII, 1967, p.p.563 și urm.(n.ed.germ.)-note subsol, p. 367, ibid.).

Mă întreb: nu cumva existența acestei ”sincronicități” inexplicabile pentru știința acelei vremi este, da fapt tocmai Mintea Universului, percepută ca Sursa Universului despre care vorbește Domnul Profesor Dumitru Constantin Dulcan? Mărturiile EMC?

DUMNEZEU ESTE.

Cărțile acestea vor face Istorie.

FARURI ale Spiritualității. Fiecare în felul său, prin Onestitatea și Erudiția autorilor lor, ca o apă curată și limpede de IZVOR. În franceză, IZVOR are echivalentul SOURCE! O altă denumire a Minții Universului.

N.B. Mulțumesc Domnului Profesor Dumitru Constantin-Dulcan pentru a fi scris și această din urmă carte lansată și pentru abordarea care mi-a înlesnit/prilejuit aceste incursiuni în operele unor creatori de certă și universală valoare.

Virginia Bogdan

* Din aceeași familie de cuvinte: Saint Esprit (Duhul Sfînt), Sain Esprit (pe care l-aș asimila românescului ”sănătate”, prin extensie de sens- mens sana în corpore sano-; sain, fr.= sănătos, rom.)

** Neajunsul limbii române care desemnează și prin ”percepție” și prin ”percepere” aceeași capacitate de înțelegere. Personal aș face distincția între percepție-atributul simțurilor și percepere-atributul spiritului!