Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Lia RUSE: IA

Lia RUSE: IA

Aveam -ie- din vise înalte,

Cu râuri înflorite și,..ce halo,

Când amintirile încep să salte!…

Atâta a rămas într-un tablou.

……………………………….

Cusută-i cu limpezite fire,

Tălmăcind modele fine și rare.

Bunica mi-a povestit cu iubire

Cum încântă cu-atâtea odoare!…

Culoarea-i prinsă-n dorința ideii,

Frumusețea cântă-n altița cu flori,

Sporește mult farmecul femeii

Pe marchizetul ce ne dă fiori .

Mama, cu mâini de smirnă, a cusut-o.

De sărbători eram , așa,-mbrăcată,

Fota, din fire roșii, a țesut-o

De teamă să nu fiu deocheată…

Aveam trei ani și,.. îmbrăcată frumos

Am plecat să mă vadă și bunica,

Mi-a rămas pantofu-ntr-un loc noroios,

Am căzut!..Mama a zis că,.. nu-i nimica…

………………………………………

Pe-atunci, erau vremuri fermecate!

Poveștile bunicii erau sfinte…

Așa am învățat ce-nsemnătate

Are -ia noastră-ntre veșminte-.

Sunt amintiri ce ard mereu în clipe,

Trăirile-s rămase-n ideal,

La margine de timp, să se-nfiripe…

…………………………………….

Îmbrăcând  ia -e un gest regal-!

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

23 iunie 2019


Etichete: