Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Florinela Rusu: Lumină plăpândă

Florinela Rusu: Lumină plăpândă

Lumină plapândă

Unde plec, dincotro vin, numai critici și ocară,

Parcă sunt greșeala lumii, aruncată-n drumul tău,
Sau din cerul prea înalt, coborâtă pe o scară,
M-am oprit, purtând în brațe, mările pline de rău.

Doar o lampă învechită și rămasă fără gaz,
Care arde în odaia cu ferești spre nicăieri
Și în tribunalul lumii cel mai de pe urmă caz,
Judecat probabil mâine, condamnat deja de ieri.

Leagă-mă, pune-mi cătușe și mă du la închisoare,
Printre deținuți de-o viață pentru jafuri și omor.
Să nu văd cerul albastru, nici lumina de la soare,
Ca o lumânare albă să mă ard și-ncet să mor.

Ceara să se scurgă-n picuri peste masa mea de fier,
Unde zac un toc bătrân și cerneala mea albastră.
Cartea mea de poezii, ce-o voi da la grefier,
Să poarte afară lumii, o poveste de sihastră.

Pune-mă la zid, ia arma, zece focuri trage-n mine,
Să mă prăbușesc tăcută, fără să-ți cer îndurare,
Că probabil eu nu merit să ridic ochii spre tine,
Iar după plecarea mea, vei simți doar ușurare.

Ard ca lampa fără gaz în lumina ei plapândă,
Umbre desenate-n noapte pe un cer de neatins.
Nu-i nevoie ochii tăi să stea treji, mereu la pândă,
Doar să sufli peste mine și-n secunda doi m-am stins!

 

Florinela Rusu

11 iulie-2019