Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Galina Martea: Poezii

Galina Martea: Poezii

 

ÎN SPAŢIUL ETERNITĂŢII             

Nici granițe, nici maluri nu mai sunt

În drumul traversat de vânt, lumină,

Sunt doar ecouri care se înfrunt

Și se întrec prin ani fără hodină.

 

Sunt doar mistere fără de sfârșit

Ce-și caută suflarea după moarte,

În spațiul veșnic, drum desăvârșit,

Ecoul vieții soarta și-o împarte.

 

 

OMUL CA ȘI FRUNZA         

Ca și frunza omul moare,

Se topește, putrezește,

Și la cruda întâmplare

La pământ se-adăpostește.

 

Ca și frunza-mbătrânește

Peste arșița din vară

Și-n pământ se adâncește

Ca să uite de povară.

 

 

PÂNZELE VIEŢII

Nimic nu e mai dulce decât viaţa

și rostul ei pe care ni-l dorim,

prin zbucium lung ne împăcăm cu soarta

care ne face s-o trăim, iubim.

 

Nimic nu e mai dulce-n astă lume

decât un trai printre lumini cereşti,

revarsă zorii în culori, costume,

pe-a nostre inimi şi-ale noastre vieţi.

 

 

POVARA PĂCATULUI     

E legea naturii

de face să privim cu dispreț falsitatea

Și omul e acel

ce face să nască minciuna, nedreptatea,

E omul acel

ce-și pierde crezul divin prin vânt și ploaie

Și uită că-n lume  

mai este păcatul cumplit și o cruce greoaie.

 

E omul acel

ce face să triumfe cruzimea și nesimțirea

Și taie pe viu

să creeze durerea, necazul și răzvrătirea,

E omul acel

ce-și poartă o viață din greu povara păcatului

Și lasă crezul divin

în bătaia de vânt, în bătaia amarului.

 

 

PRIN UNDA LUMINII     

Prin unda luminii

ecoul își leagănă zborul,

prin unda luminii

lumea își deapănă dorul,

prin unda luminii

pământul adoarme în noapte,

prin unda luminii

trec zilele în recunoaștere.

 

Prin unda luminii

pământul respiră, oftează,

prin unda luminii

cu-ncetul timpul cedează,

prin unda luminii

vremea păzește cărarea,

să treacă prin ea

doar omul, când simte plecarea.

 

 

REGINA NOPŢII

Când întunericul se lasă pe pământ

Și-n drumul nopţii liniştea coboară,

Natura-şi pierde din al său cuvânt

Prin clipele ce plâng ca să nu moară.

 

Când întunericul se lasă pe pământ

Și palida-amorţire ţine pasul,

Regina nopţii cu al său veşmânt

Alină visele ce bat în ritm cu ceasul.

 

 

DOAR AMINTIRILE

Doar amintirile rămân peste vreme,

Cu dorul ce-și face cuibar peste ele,

În haină tăcută mocnesc printre scheme

Să țină eternă gândirea sub stele.

 

Doar amintirile rămân împăcate

De viața-i trecută prin val de noroi,

Cu simpla imagine în clipe agreate

Cuprindem trecutul ce stă printe noi.


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.