MAREA SI VALURILE DIN NOI ( I )
Varvara este magică
Degetele îi alunecă pe clape
sculptează sunete ploioase
ca un designer priceput
în arta poeziei
scântei acustice cheamă
fluturi mai aproape de pian
Florile se eliberează
rând pe rând de statornicia
glastrelor cu motive rustice
Dalia se ridică și pleacă
pe meleaguri de vis
Romanza lui Schumann
înmiresmează faleza
“aici m-am botezat
cu nori în plete și picături
de apă salină în palme”
trup de algă naufragiată
pe un țărm cu stele
este Dalia în reflexia Lunii
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( II )
Chemarea mării o adulmecă
răpește agitația tâmplelor
se simte cenușă
peste zbor de pescăruși
valuri străvezii inundă
sânii și umerii
lumini albastre de safir
adorm pe părul curtat
de razele amiezii
tumultul refluxului amețește
fluxul care calmează
mareea se contemplă
în ochii ei cafenii
Dalia – sirena care trăiește
fiecare pulsație
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( III )
Ora pustie
Mai cade în tristeți
în ceasuri străine
Dalia nu știe ce este
când nu se regăsește între
un azi și un ieri
Trepte înguste pentru
tălpi subțiri
decibeli revoltați adânciți
în timpane selective
Azi râde nepriceperea de ieri
se întreabă despre mâine
va fi sau
doar va fi fost
călăuza credinței din spirit
care dă formă oaselor
putere să ajungă
la ființa divină
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( IV )
Inspiră adânc ultimele
șuvițe de iunie
Dalia își uită vârsta
în fiecare dimineață
cerul doar luminează
păsările doar cântă
trebuie să fie prezentă
vede ascultă și se bucură
nu așteaptă răspunsuri
Dalia se integrează
ca un cub de zahăr în
ceașca de savoare
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( V )
În întuneric valurile
parcă sunt mai treze
liniștea nopții naște iluzii
auzul devine mai ascuțit
agitația lor este atât de romantică
Dalia poartă în plete
transparența sentimentelor mării
stele absente și Lună pierdută
o gură de aer din suflul
proaspăt și reconfortant
așează pescăruși pe umeri
“Mâine voi culege pietre și scoici
din albastrul mării
ți le voi trimite prin DHL”
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( VI )
Când ascultă
melodia nocturnă a mării
Dalia înțelege chemarea
coboară din gânduri
se rup valuri în minutele ei
briza îi aduce parfum de nisip
zâmbetul și-l așează
pe note de harpă
umple abisul din ochii mei
orizontul acoperă sarea
din trăiri paralele
“noaptea plutește necunoscută
stele adorm lângă perna ta
nu totul este vis în lumea mării
de dimineață ne vedem
la o cafea cu aromă de iunie”
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( VII )
Te privesc și mă minunez
briză matinală
ancorată în pânzele
sufletului meu
prezența ta este
oxigenul care vâslește
de zor prin vene
te-am visat o mare
cu pescăruși în plete
Dalia rochia ta împreună
cer și valuri albastre
este atâta pace
în preajma ta
îți voi răspunde chiar acum
nu ador mai mult
nuanța verde
albastrul tău este universal
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( VIII )
ETAJUL 42
Lumea în relief
se extinde ca o hartă vie
balerina iubirii
își începe spectacolul
pe scena suspendată
peste pașii timpului
Hotelul Gran Bali
o propulsează
mai aproape de adierea
aripilor necunoscutei clipe
Dalia dansează pentru
oameni și dorințe
rupe o bucată
de zâmbet și o presară
peste palmieri
aceeași briză romantică
răcorește suflete
dizolvă singurătăți
scântei de râsete se înalță
ca o constelație de artificii
MAREA SI VALURILE DIN NOI ( IX )
PESCARUSUL
Dalia – spirit printre valuri
acele aripile glazurate cu spumă
albastră se ondulează
într-o efervescentă
calătorie spre cunoaștere
își umezește glezna
în sărutul mării
din luciul nemărginit
răsare o voce
“acesta este pescărușul meu”
Dalia îmbrățișează marea
“rămân cu această mare”
marea pentru mare
veșnic cu marea