Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Costinel Lungu – Dalia – Marea si valurile din noi

Costinel Lungu – Dalia – Marea si valurile din noi

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( I )

Varvara este magică

Degetele îi alunecă pe clape

sculptează sunete ploioase

ca un designer priceput

în arta poeziei

scântei acustice cheamă

fluturi mai aproape de pian

Florile se eliberează

rând pe rând de statornicia

glastrelor cu motive rustice

Dalia se ridică și pleacă

pe meleaguri de vis

Romanza lui Schumann

înmiresmează faleza

“aici m-am botezat

cu nori în plete și picături

de apă salină în palme”

trup de algă naufragiată

pe un țărm cu stele

este Dalia în reflexia Lunii

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( II )

Chemarea mării o adulmecă

răpește agitația tâmplelor

se simte cenușă

peste zbor de pescăruși

valuri străvezii inundă

sânii și umerii

lumini albastre de safir

adorm pe părul curtat

de razele amiezii

tumultul refluxului amețește

fluxul care calmează

mareea se contemplă

în ochii ei cafenii

Dalia – sirena care trăiește

fiecare pulsație

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( III )

Ora pustie

Mai cade în tristeți

în ceasuri străine

Dalia nu știe ce este

când nu se regăsește între

un azi și un ieri

Trepte înguste pentru

tălpi subțiri

decibeli revoltați adânciți

în timpane selective

Azi râde nepriceperea de ieri

se întreabă despre mâine

va fi sau

doar va fi fost

călăuza credinței din spirit

care dă formă oaselor

putere să ajungă

la ființa divină

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( IV )

Inspiră adânc ultimele

șuvițe de iunie

Dalia își uită vârsta

în fiecare dimineață

cerul doar luminează

păsările doar cântă

trebuie să fie prezentă

vede ascultă și se bucură

nu așteaptă răspunsuri

Dalia se integrează

ca un cub de zahăr în

ceașca de savoare

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( V )

În întuneric valurile

parcă sunt mai treze

liniștea nopții naște iluzii

auzul devine mai ascuțit

agitația lor este atât de romantică

Dalia poartă în plete

transparența sentimentelor mării

stele absente și Lună pierdută

o gură de aer din suflul

proaspăt și reconfortant

așează pescăruși pe umeri

Mâine voi culege pietre și scoici

din albastrul mării

ți le voi trimite prin DHL

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( VI )

Când ascultă

melodia nocturnă a mării

Dalia înțelege chemarea

coboară din gânduri

se rup valuri în minutele ei

briza îi aduce parfum de nisip

zâmbetul și-l așează

pe note de harpă

umple abisul din ochii mei

orizontul acoperă sarea

din trăiri paralele

noaptea plutește necunoscută

stele adorm lângă perna ta

nu totul este vis în lumea mării

de dimineață ne vedem

la o cafea cu aromă de iunie

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( VII )

 

Te privesc și mă minunez

briză matinală

ancorată în pânzele

sufletului meu

prezența ta este

oxigenul care vâslește

de zor prin vene

te-am visat o mare

cu pescăruși în plete

Dalia rochia ta împreună

cer și valuri albastre

este atâta pace

în preajma ta

îți voi răspunde chiar acum

nu ador mai mult

nuanța verde

albastrul tău este universal

 

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( VIII )

ETAJUL 42

 

Lumea în relief

se extinde ca o hartă vie

balerina iubirii

își începe spectacolul

pe scena suspendată

peste pașii timpului

Hotelul Gran Bali

o propulsează

mai aproape de adierea

aripilor necunoscutei clipe

Dalia dansează pentru

oameni și dorințe

rupe o bucată

de zâmbet și o presară

peste palmieri

aceeași briză romantică

răcorește suflete

dizolvă singurătăți

scântei de râsete se înalță

ca o constelație de artificii

 

 

MAREA SI VALURILE DIN NOI ( IX )

PESCARUSUL

Dalia –  spirit printre valuri

acele aripile glazurate cu spumă

albastră se ondulează

într-o efervescentă

calătorie spre cunoaștere

își umezește glezna

în sărutul mării

din luciul nemărginit

răsare o voce

acesta este pescărușul meu

Dalia îmbrățișează marea

rămân cu această mare

marea pentru mare

veșnic cu marea