Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » AM ȘI EU NIȘTE-NTREBĂRI…-MIOARA OPRIȘAN

AM ȘI EU NIȘTE-NTREBĂRI…-MIOARA OPRIȘAN

Octombrie,un pictor inedit,a muiat pensula a binecuvântare și a vopsit frunzele copaci-
lor în culori calde. Atâta lumină dăruise Măria Sa, soarele,frunzelor, crizantemelor, gutuilor, merelor,a-
leilor, că te cuprindea o bucurie de copil, privindu-le. Lumină, culori, arome…Aromele mustului bolboro-
sind în butoaie, aromele fructelor din livezi și grădini, aromele frunzelor desprinse de adierea vântului
cald și binefăcător.
Și pe vremea asta fermecătoare, când toamna e în toiul ei, încep nunțile la români:
cu mirele și mireasa gătiți ca niște crai din basme, cu nașii doldora de povețe și înțelepciune, cu socrii
gospodari și grijulii, cu alaiul petrecăreților și bucuria muzicanților.
Biserica, gătită de sărbătoare,își începe slujba de cununie spre admirația și binecuvânta-
rea Domnului. Slujbă bogată, cu doi preoți, care au ochii plini de încântare și mulțumire la vederea tineri-
lor miri, încadrați de nașa Eleonora și nașul Costin.Lumânările împodobite cu flori și panglici, ca niște
steaguri de pace, dau tabloului eleganță. Nașa Eleonora, într-o mână cu lumânarea de cununie, în alta cu
fiul ei, Georgel, aruncă priviri neliniștite în jur. Nu-l știți pe Georgel? E un țânc năzdrăvan, de vreo șase,
șapte ani, cu niște ochi mari, de parcă toate întrebările s-au adunat în ei, îndrăzneț și arțăgos, gata me-
reu să-ți arunce câte o săgeată, tocmai când ți-e lumea mai dragă. Astăzi poartă și el un cotum negru, cu
vestă, cămașă impecabil de albă, papion jucăuș și pantofi lucioși de lac.
-Bătu-l-ar norocul, să-l bată, că tare frumos mai e! Îl soarbe din ochi bunica Ana.
Pe când mirii își țin cu greu tremurul emoției, nașii clipesc nerăbdători, iar nuntașii amu-
țiți își pironesc privirile pe sfinții din icoane, vocile preoților, cu putere de baritoni, înalță spre cer:
– Se cunună robul Lui Dumnezeu,Florin, cu roaba Lui Dumnezeu,Crina! În numele Tatălui,
Al Fiului și-al Sfântului Duh! Amin!
Trăgând-o de mână pe mama lui, Georgel o și torpilă cu o întrebare:
-Da, ce e ăla rob, mamă? Nașa Eleonora îl scutură ușor, strecurându-i prefăcut la ureche:
-Ca-n filmul ăla ” Gladiatorul”…Copilul ripostă insistent:
-Un sclav! Da ăla a murit!…Nu vreau sclav! Mormăia cu năduf Georgel, frământând co-
vorul cu picioarele. Și pentru că era gata-gata să-i arunce preotului o întrebare chiar în plină slujbă,ma-
ma,cu diplomație îl scoate pe năzdrăvan afară, chipurile să ia aer. Dar piticului atât i-a fost: și-a luat
avânt spre a cerceta problema. Mama disperată nu știa cum să-l aducă mai repede în biserică. Îi treceau
fel și fel de gânduri prin cap: ,,Putea și preotul să spună creștinul Lui Dumnezeu, că formula cealaltă e di-
nainte de Hristos, vine din Vechiul Testament…Sau poate fiul Lui Dumnezeu, nu robul Lui Dumnezeu…”
De parcă îi și citise gândul, Georgel se repezi asupra ei spunând:
– N-ai zis tu că Dumnezeu ne iubește, că El e Tatăl Nostru? Cum să ne zică robi?
Mama năucită, fâstâcită dar cu o sclipire de bucurie în ochi, de parcă ar fi strigat ”Evrika!”, se asigură mai
întâi pe sine,apoi pe năzdrăvan, că ”Dumnezeu ne iubește. Noi suntem fiii Lui.El e Tatăl Nostru.”Și luân-
du-l pe țânc de mână cu dragoste, intrară în biserică luminați. Toate privirile erau ațintite asupra lor.
Slujba își urma grandios cursul și glasul preoților: ”Să fie amândoi un trup.” Georgel,împodobit și mic cât o neghină, mai aproape de parchet decât de înălțimea nuntașilor,o scutură agresiv pe Eleonora:
-Mamă, mamă,Crina l-a călcat pe Florin pe picior.Mama concentrată asupra slujbei îl li-
niști:-Ei, taci! De unde ai văzut tu?
-Da, mamă,am și văzut, am și auzit când Florin i-a spus:”-Mi-ai fracturat falangele!”
Și mireasa râdea satisfăcută primind urările de binecuvântare ale preoților:” Să te bucuri ca Rebeca și să te înmulțești ca Rahela…”Georgel exclamă silabisind:-Ca Ra-he-la.I-auzi,mamă,ca vecina noastră, evreica
Da, ce,mamă,preotul este evreu? ”Taci, copile!” se auzi glasul rugător al mamei.
Spre bucuria tuturor,slujba a luat sfârșit, iar preoții îndeamnă pe nuntași să felicite mirii.Georgel,de par-
că i-a pus Dumnezeu mâna în cap, îl scutură pe preot ușor, spunându-i :”Am și eu niște-ntrebări…”


Etichete: