Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » Povestire » Eugen Oniscu: MESAGERUL (2)

Eugen Oniscu: MESAGERUL (2)

Odată, în timp ce Lucreția lucra în grădină cu Bernard, îi spuse acestuia:

– Sunt atât de neliniștită cu Ionuț, pentrucă nu se căsătorește ca tot omul să aibă copii, și să trăiască o viață de familie normală. Eu nu sunt de acord că trăiește cu Florentina fără să se căsătorească, să-i cunune preotul la biserică și să fie și el mai responsabil, să nu mai umble așa fără nici un rost prin viață. Tu ce crezi Bernard?

– Aceasta este o problemă generală a tinerilor de astăzi, care preferă dragostea fără responsabilități, și de aici vin o serie de consecințe neplăcute ce îi lovesc mereu. De aceea ei au nevoie să se întoarcă la origini, și să înceapă să înțeleagă cum a conceput Dumnezeu viața pentru om, și să parcurgă acei pași ce sunt trasați în Cartea Cărților privind viața de familie.

– Bernard tu ești un om credincios, și mai mult de atât, cred că ai o bună pregătire pentrucă vorbești din experiență ca cineva care cunoaște foarte bine viața și oamenii.

– Nu pot concepe viața umană fără prezența lui Dumnezeu. Oamenii au nevoie să-L redescopere pe Iisus și iubirea Sa demonstrată la Golgota.

– Ce interesant vorbești tu Bernard, deși ești un om bun, pe de altă parte pentru mine pari atât de învăluit în mister.

În cursul acelei zile, spre seară Bernard părea foarte trist, se simțea ca strivit de o presiune puternică. La miezul nopții se trezi brusc, pentrucă simțise că de afară venea o influență nefastă, o putere malefică. În acea seară plouase și fusese furtună, în acel moment în miezul nopții cerul era înnourat și totul era învăluit într-o beznă adâncă. Vântul sufla cu putere și ramurile arborilor încărcate cu frunze se mișcau și scoteau un foșnet ciudat în noapte. Bernard ieși afară și porni pe câmp prin noaptea întunecată, merse un timp până ce în fața lui se ivi o ființă misterioasă învăluită în bezna nopții. Deși Bernard nu îi distingea bine fața acelei ființe pentrucă era limitat de corpul său uman, știa cine era acel trimis al împărăției întunericului. Pentrucă el și acel demon se cofruntaseră de nenumărate ori în bătălia pentru sufletele oamenilor, nu era prima oară când ei doi erau în dispută. Acea ființă misterioasă cu glasul său plin de aroganță începu să vorbească în noapte:

– Iarăși pătrunzi pe teritoriul meu cu scopul să-mi tulburi supușii, oare nu înțelegi că oamenii se simt bine cu ceea ce eu le dau? Tu vii mereu numai să le vorbești despre eternitate. De ce nu vrei să înțelegi că ei sunt pierduți pentru veșnicie, și că vor scăpa doar cei ce vor face pact cu Stăpânul meu doar aceștea vor avea nemurirea?

– Stăpânul tău nu poate oferi nemurirea, pentrucă unul singur este nemuritor și acesta este Dumnezeu, iar prin Hristos li se oferă oamenilor o nouă șansă la viață veșnică de care tu vrei să-i privezi. Eu pentru asta am venit, coborând din lumea de sus, luând corp uman, vin cu misiunea de ai învăța pe oameni ce este iubirea, aceasta este misiunea mea de înger slujitor. Pe când tu doar distrugi, amăgești și înșeli, pentrucă vii trimis de Tatăl minciunii ce este un ucigaș de oameni, semeni doar moarte spirituală peste tot și ademenești sufletele oamenilor, vrăjindu-i cu plăcerile de o clipă ale păcatului. Oamenii nu sunt pe deplin conștienți că trăiesc pe teritoriul fermecat al Satanei, și că viața ce o au acum le este dată pentru a cunoaște iubirea agape și a se pregăti pentru eternitate.

– Bernard, mereu ai fost un adversar puternic pentru mine, dar acum ai făcut o greșeală, ai intrat din nou pe teritoriul nostru, oamenii de aici ne aparțin, sunt ai noștrii, și lor le place ceea ce le oferim. Tu vii cu dragostea, dar și noi le oferim dragoste, bineînțeles că o altfel de iubire. Privește cum ne urmează, vezi barurile, discotecile, cazinourile, cluburile de noapte, și nu cred că este nevoie să-ți mai descriu eu toate aceste lucruri, pentrucă vezi și tu că toți se așează la picioarele noastre. Apoi, nu îți mai spun de supușii noștri din lumea politică sau religioasă, ce ne sunt foarte devotați și lucrează din răsputeri ca interesele noastre în privința omenirii să se îndeplinească cât mai repede. De altfel tu știi că sunt foarte mulți ce se închină în locuri special amenajate Stăpânului meu, și curând vom prelua lumea cu totul. Iar tu nu vei mai putea să pătrunzi în această lume cu nici o misiune de a ta, pentrucă vom stinge din inimile oamenilor orice licărire de credință, orice aspirație spre dreptate. Și atunci ai să umbli din loc în loc fără succes, și oamenii nu eu, te vor alunga. Acum ei mai sunt încă într-o fază când mai găsești câte unul ce te mai ascultă, dar curând nu va mai fi așa. Te vor alunga cu furie de peste tot, și nimeni nu va mai dori să învețe iubirea de la tine. Iar acum ai pătruns din nou pe teritoriul meu, dar de astă dată vei fi înfrânt și nu vei mei putea înfige stindardul iubirii voastre, așa cum ai făcut ultima dată. Te voi învinge, pentrucă acum nu mai sunt ca atunci la ultima noastră confruntare, ci m-am experimentat mai mult, am studiat mai bine omul, așa că te voi învinge, vei pleca de aici înfrânt și acoperit de ocara eșecului. Așa că ține minte ce îți spun, nu ai nici o șansă cu acești oameni, nu vei reuși nicidecum să-i înveți iubirea voastră, pentrucă ei îmi aparțin prin alegerile lor.

– Oamenii de aici și de pretutindeni vor primi mărturia iubirii și vor cunoaște cât de mult îi iubește Dumnezeu, pentrucă misiunea noastră a îngerilor slujitori este să-i ajutăm pe cei ce vor moșteni Canaanul Ceresc. Omul trebuie să fie avertizat, și să afle că are marea șansă ca prin Hristos să pășească în eternitate. Eu de foarte mult timp îi învăț pe oameni ce este iubirea, și toate învățăturile mele gravitează în jurul marelui adevăr revelat în Scripturi, și anume: ,,Dumnezeu este dragoste”. Doresc să-i determin pe oameni să mediteze la acest măreț adevăr, pentru a putea lua o decizie. De asemenea, cartea Apocalipsa ne dezvăluie că la sfârșitul tuturor lucrurilor, o mare gloată în afară de biruitorii fiarei, sunt acolo pe marea de cristal cântând cântarea lui Moise și a Mielului. Ei vor fi oameni răscumpărați din orice neam și orice norod, venind din toate veacurile și adorându-L acolo pe Răscumpărătorul lumii. Așa că munca noastră a îngerilor slujitori nu a fost niciodată în zadar, semănăm mereu semințele Evangheliei, și din unele inimi vor răsări roadele mântuirii. Oamenii, de aici trebuie să învețe ce este iubirea, și eu pentru asta am venit.

Se auzi un hohot de râs sinistru, în noapte. Însă Bernard îi întoarse spatele acelei ființe misterioase venite din împărăția întunericului, și plecă spre casă. Abia intră Bernard în casă, că afară se dezlănțui furtuna și ploaia în același timp cu putere mare, în toată acea furtună elementele naturii se împleteau cu forțe demonice. Bernard stătea în casă la geam meditând la oameni, și la misiunile ce le avusese mereu în mijlocul lor. În acele clipe înțelegea mai bine ca niciodată, că el era un mesager ce aducea unei lumi scufundate în păcat, lumina ce se coboară de sus, din înalturi aducând mireasma Noului Ierusalim. Îl frământa un lucru, și anume, dacă oamenii în mijlocul cărora avea să trăiască în acea vară vor înțelege misiunea lui. Lucrarea lui nu însemna ca întotdeauna să se întrupeze în corp uman, deși uneori făcea și acest lucru ce îi producea plăcere. Mai tot timpul trebuia să fie în focul luptei spirituale, și să caute să influențeze mintea oamenilor pentru ca aceștea să pășească pe calea cea bună. Se confruntase de nenumărate ori cu demonii în preajma oamenilor, încercând să anihileze influențele demonice, influențe ce îi puteau duce la pierzare pe aceștea. Cunoștea prea bine strategiile de luptă ale forțelor întunericului, și de asemenea știa cât de importantă este alegerea omului în cadrul marii lupte.

În timp ce privea furtuna dezlănțuindu-se cu furie în noapte, Bernard începu să se gândească la marea luptă ce începuse în ceruri, între acel heruvim plin de înțelepciune și frumusețe numit Lucifer, și Hristos, își aducea aminte și de căderea altor îngeri ce fuseseră înșelați de acel heruvim. Și apoi, revăzu cu ochii minții, cum lupta se strămutase pe pământ și prin fața sa începu să se deruleze toată acea luptă ce dura de mii de ani, și revăzu toate eforturile pe care cerul le făcea mereu pentru ca omul să fie salvat. O, cât de mult dorea el în acele momente, ca din nou întregul univers să vibreze de pace și armonie, și toate ființele să-i aducă slavă Marelui Creator.

Avea mereu un vis și anume, voia să vină mai repede ziua când avea să privească mulțimea celor răscumpărați stând la marea de cristal, și cântând mărețul imn al mântuirii. Iar el fiind acolo să se bucure pentrucă istoria suferinței umane a luat sfârșit, și că totul în univers vibrează de pace și iubire. O, ce bine făcuse că alesese în acele momente când lupta se declanșase în ceruri să rămână de partea lui Hristos. Simțea cu toată ființa, că visul lui era pe cale să se înfăptuiască, numai că până atunci mai era un timp de luptă, de sacrificii, de misiuni printre oameni, unde el trebuia să-și îndeplinească până la capăt rolul său de înger slujitor al celor ce aveau să moștenească mântuirea.

Va urma…