Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Florica PATAN: ULTIMUL ZBOR (poeme)

Florica PATAN: ULTIMUL ZBOR (poeme)

Ultimul zbor 

 

privește-mă și spune-mi 

că nu vrei să mă vezi cu cămașa asta 

de călăreț prin ape otrăvite, 

în acea zi de miercuri, cu nările în văzduh ca 

un zmeu 

credeam că voi zbura iar 

în tării albastre de fum, 

să câștig timp, să supun distanța 

până la cuvântul tău, iată-mă încordat 

ca marea dezlănțuită, 

prăbușit în gânduri ce-mi sunt 

asediate de tine 

îmi spuneai mereu 

 

mă gândesc la tine 

numai tu-mi știi ruga, îmi înțelegi 

pasul frenetic, mă împaci sub 

ploile acide, incerte drumuri, 

uneori mă superi ca un joc pierdut 

și iar mă împaci 

cu un sunet pus în vorbele alea ale tale, 

izvoare nesecate, cu o nonșalanță 

ce construiește 

strategii și câștigă războaie fără mine… 

 

totuși mi-e groază de ultimul zbor 

 

 

Cu vânt dinspre est 

 

îngândurat, cu capul plecat 

în sensurile adânci 

ale cuvintelor 

în litera și vibrația lor, cu mâinile goale 

cuprind lumea și 

o țin la piept, nu vorbesc de teamă 

să nu trezesc 

un spirit căzut 

din proxima centauri pe o brazdă 

întoarsă de nor, ce se destramă 

 

auzul meu e tulburat de mugetul taurilor 

primordiali uciși de 

o pală de vânt dinspre est… 

 

însingurat, închid filele cărții și 

privesc spre celălalt eu… 

o să-mi construiesc un sistem metafizic 

peste cadavrul 

din sufletul lumii, 

precum Fernando Pessoa 

în care să încapă toate visele mele 

neîndrăznite, toate 

universurile mele nerostite 

și mă voi instala acolo, ziceai, 

într-o cazemată inexpugnabilă 

doar cu tine, fie și pentru o zi, 

poate ultima… 

 

 

Nimicul potențial 

 

am făcut un scenariu pentru 

un film gen Alec Baldwin, 

tu ai rolul principal, vei avea 

tot felul de probe 

până atingi Adevărul 

va trebui să faci cascadoriile minții, 

să patinezi 

pe stânci vara peste jarul durerii, 

să înghiți sabia 

îndoielilor cu flăcări uriașe, 

să trimiți mail-uri 

norilor măturați de vânt, să înduri 

embargouri pe timp 

picurat în destin sau în absurd 

vei reuși pentru că te ajută 

lacrima de diamant 

a sufletului tău 

în final vei ieși din labirint, 

vei descoperi Binele din om, 

fiecare dintre noi având 

sămânța binelui înrădăcinată 

fie și în cotloanele nimicului 

ce are în sine un potențial 

fenomenologic, tu poți să-i simți 

vibrația 

– neînchipuita potențialitate de a fi 

a Nimicului – 

lumea nu putea să nu fie, pentru că 

nu-mi pot imagina 

un nimic fără sfârșit 

punctul inițial – nimicul – 

din el a pornit Dumnezeu 

Facerea Lumii. 

 

 

Pragul subliminal

 

suflul de irealitate al lumii șoptește 

că moartea nu poate da greș, 

este singura realitate 

pe care o știm stabilă 

nori fluorescenți deasupra casei 

picură fulgere ce caută răspuns 

în călimara cu toc a 

timpului, sunt tot pe fugă, câte o întrebare , 

apoi alta 

ca o scară pe care urc sau cobor, 

ești și tu pe-aici, 

te întreb pe tine, poate o să-mi răspunzi 

 

Cum percepem adevărul? 

De ce oamenii trădează? 

Dacă lucrurile sunt repetitive, eu 

sunt parte a reflexiilor lumii? 

De ce răbdăm umilințe? Cărui timp aparțin eu? 

 

De ce purtăm măști? 

De ce azi nu mai sunt cel de ieri? 

Ce e devenirea? 

De ce realitatea este un câmp iluzoriu? 

Care este realitatea mea interioară? 

când nu pot plânge și-mi înghit 

cuvintele trecute prin zigzagul 

durerii nicicând , nicicum, deloc alinate, 

 

ascult muzică în neștire, portative 

pe care urcă și coboară 

notele nuanțate ale toamnei acesteia, 

care mă pierde 

în culori și sunete, în baloane de săpun 

pe care mi le prind 

broșă a uitării în oglinzile promisiunilor 

 

o tăcere întunecată mă rătăcește 

în ghețuri polare 

într-un cub de cristal, încă am nevoie 

de vești de la tine 

ce nu vor mai veni, știu 

doar, poate, pe o treaptă de 

vibrație a lumii 

 

caut, nu știu ce caut, știu, nu știu ce știu, 

merg, 

nu știu unde merg; sunt, nu știu cine sunt 

—————————-

Florica PATAN

Alba Iulia,

( din ciclul Ultimul zbor, noiembrie, 2018)


Etichete:

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.