Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Eu-Lorena Moldovan

Eu-Lorena Moldovan

 

 

 

“Răspândește lumina, iar întunericul se va risipi de la sine” – Erasmus

Eu sunt această fată rătăcită printre propriile sentimente. Poate că vin ca o furtună în viață ta dar mai apoi vei observa cum mă transform ușor, ușor in ceva care resimte puternic orice impresie morală, având o sensibilitate aparte. Dar cât de profundă poate fi sensibilitatea mea? Fără să îmi cunoști sensibilitatea nu mă vei cunoaște cu adevărat niciodată pentru că aceasta sunt eu.

Mă uit adesea la oameni trecând pe stradă, cu chipuri fericite, cu chipuri triste sau dezamăgite . În spatele lor se ascund atâtea povești. Mă întreb ce se ascunde în spatele la ceea ce ei pretind că sunt? Mă întreb ce parte îi definește. Mă întreb dacă cineva le-a cunoscut sufletul.

Dar oare cine și-a dorit vreodată să cunoască sufletul unei persoane cu adevărat?

Eu am încercat si am înteles într-un sfarșit că fiecare persoană are un suflet … o inimă.

Poate că uneori par naivă, iert repede, pentru că sensibilitatea mea nu poate să susțină ura. Dar ce persoana este perfectă? Rănile pe care mi le crează persoanele nu le transform în sentimente negative ci în lecții. De ce să îmi ocup sensibilitatea cu atâta negativism?

Este mai corect pentru sufletele noastre să le lăsăm să respire fară ură.

Timpul m-a învățat că perioadele de gândire, de regăsire, de uitare sunt ca un pansament pentru sufletul meu. Rana se va vindeca cu timpul datorită pansamentului pe care îl pun eu . Lăsând mai apoi totul să se vindece.

Eu sunt această fată … Poate prea sensibilă pentru tine, poate perfectă pentru altcineva. Sunt această fată care e rătăcită prin propriile gânduri și sentimente. Sunt această fata greu de înțeles …


Etichete: