Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Florin-Cezar CĂLIN: Zgomotul tăcerii noastre (versuri)

Florin-Cezar CĂLIN: Zgomotul tăcerii noastre (versuri)

Rolul tău între minuni…

 

 

– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,

… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.

(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),

… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.

 

Cititorii de răvaşe … ce nu ştiu interpreta,

(derizorii idealuri, din cununa lor de spini).

… ne mimează fericiri … ce apoi le-or regreta,

Răstignind, în viu, speranţa, plină de amărăciuni.

Văd în ochiul tău căprui … un gheţar de sentimente,

”- Ce-mi provoacă nenorocul, să purceadă în pustiu!”.

(ca să-şi întâlnească dorul, bandajând la complimente)

… amăgit cu o ţigară … şi un zâmbet fistichiu.

 

… turmentezi tu minţi pierdute, cu-nclinări bahusiene,

(sau smulgi ropotul de ploie … din galopul tău troian).

… decorând cu întristarea-ţi, lacrimile de pe gene,

”- Ca să vezi dacă acestea … îţi vor curge an de an!”.

 

Un garou tot face staţii … pe aortele perene,

– Întrebând dacă speranţa, este visul din răbdări!.

(ca să ştie când aceasta, dreptul meritat … va cere),

… concluzionând că viaţa … e motiv de supărări.

 

Eu în munţii tăi de gheaţă, am aprins focul dorinţei,

… cu apusul unor gânduri … poposite-n amintiri.

(străpungând, la întâmplare, consecinţele căinţei),

… chiar cu spada ta de vise … izvorâte din priviri.

 

– Expulzat dintr-o cavernă, de o slugă cam mirată!,

… ce credea că e stăpâna … care valida minciuni.

(coloram orbit de-o frunză, umbra-ţi încă depravată),

… tălmăcind în horoscoape … rolul tău între minuni.

 

 

Zgomotul tăcerii noastre…

 

– Sorb sedus de vraja mării, vis în care tu erai!,

… înrobit de o speranță … deghizată-n al tău Rai.

(rămâi zgomotul tăcerii … performanate deocamdată),

– Dar și gustul veșnciei, în femeie-ntruchipată!.

 

Port pe umeri psalmii tăi, iar pe trup romanța serii,

… cea pe care-am auzit-o, într-o zi, în faptul verii.

(iar de-atunci norocul meu s-a schimbat atât de tare!),

– Încât zilele-mi nefaste … au fugit din calendare.

 

– De m-au frământat apusuri, azi îmi par că-s serenade!,

… sau intenții optimiste … încurcate-n acolade.

(dintr-o vară când pe cer … stelele păreau că-s vise)

– Pomenite în decepții, cu luminile aprinse!.

 

Bat un ritm care imită, zgomotul tăcerii noastre,

… îmbrăcând trădări în vise, dispersate-n zări albastre.

– Și-n al tău sărut bolnav … (parte a realității)!,

(trasă de curând la sorți … în pofida castității).

 

Te privesc cumva clișeic și ascult tot ce îmi spui,

– Parcă-s vise atârnate … chiar în ochii tăi căprui!.

(făcând loc iubirii mele … să pătrundă chiar prin ei),

… până-n inimă, pe unde, dragostea are temei.

 

– Absolutul tău primar … curge-n visul meu anost!,

… chiar din ochiul său homeric, care are bezna-n post.

– Ce hilar? – Parcă sunt vise … încărcate-n zări albastre!,

… prevestind, cu bună știre, zgomotul tăcerii noastre!.

 

 

Întâlnire de gradul trei cu destinul…

 

– Am un sentiment aparte … imposibil de urnit!,

… fiindcă te iubesc de-o viață, lucru nemaiîntâlnit.

”- Pot să iau eu chipul ploii … ziua ta cea însorită!”,

… căci ascunsă-n întuneric, dragostea-ți tot mi-e ispită.

 

… umblă-n lung și-n lat pământul, controlând propria viață,

– Ca să poată-ndeplini … visele-ți de dimineață!.

… tu fiind chiar conștientă, că te va lovi-ntr-o zi,

– Și că la un moment dat … dânsa tot te va răni!.

 

Noi n-am refuzat nimic … din ce poate oferi,

… inclusiv un drept celebru, dreptul ei de a iubi.

– La-nceput sărutul tău, ciudă, frică și visarea!,

… apoi fuge calmul vostru … și-n final vine trădarea.

 

Unii mai rămân blocați, chiar în ea, la nesfârșit,

… alții mustesc de ură … și-apucă pe drum greșit.

– Trecând stări contradictorii, spre un mâine mai docil!,

… cu prezența tot senilă … dar cu glasul mai umil.

 

”- Totul se adună-n noi, chiar oprind din cataliză!”.

… visul nostru anonim …  cu sintagma-n analiză.

… să se bucure de zbor … și de stadiul ideal,

– Al relațiilor noastre, din impactul conjugal.

 

Zugrăvim acum tablouri … strivind binele de rău,

… ce-n condiția de miri, va-nsemna al nostru hău.

– Care va crea … suspans, în orgolii, sentimente!,

… peste visurile noastre … cu ciudate argumente.

 

Mintea mea nu știe carte, dar nici nu cunoaște frica,

… dragostei închipuite … și scăldate în nimica.

– Fiindcă fundatura vieții, alesese tot ce vrei!,,,,

… lucruri foarte importante … întâlniri de gradul trei.

 

 

Surghiunul zilelor noastre…

 

Mă bârfesc duhuri de piatră, pe la colțuri de hogeac,

… prin cătunuri de lumină: –  De ce oare pot să tac?.

– Dimineața asta plină pare-un horn de fum albastru!,

… peste visurile mele … din ceardacul unui astru.

 

Văd în zare cârd de păsări ce plutesc … fără de zbor,

– Înlemnite-n gândul nostru, fiindcă nu vor ajutor!.

”- E duminică în Raiul ochilor ce-și pierd privirea!”,

(sau în poarta unde zace, pângărită … amintirea).

 

Desenezi coloși în nori, iar pe ziduri ruinarea,

– Dar în straiul mirilor … văd că-ți afli alinarea!.

… și-n bujorii dimineții … pregătite de surghiun,

– Unde zorii matinali, ți s-au pregătit de drum!.

 

– Nici nu stiu cum mai arată, un solstițiu iminent!,

… exilat în nemurirea … unui zâmbet permanent.

(dat de danaide triste … din butoiul fără fund),

… mirilor ce îi sugrumă, chiar în noaptea nunții, blând.

 

Îmi zâmbești din colțul gurii, ca un șarpe-vârcolac,

– Că-i duminică … și semăn, cu o rană fără leac!.

… ce-o resimt în podul palmei, rugul coastei ce îmi arde,

(cam de-un veac și jumătate) … iadul frunții mele calde.

 

– Ești o muză fără vers … rimă albă într-un plâns!,

… sau penel care-mi pictează, doar al glasului surâs.

– Ești dumnezeiasca Venus, soața marelui Vulcan!,

… ce-a născut pe Cupidon … din zigotul altui neam.

 

Strălucind în Eden fals … te voi face eu hodina,

… zilei de duminică … nopților stingând lumina.

– În armura mea de gală, pregătită de surghiun!,

… ca să mă bârfească lumea … când eu zilele-i apun.

 

P.S. danaide =  cele 50 fete ale lui Danaus, care sugrumându-și bărbații în ziua nunții, fură osândite să umple în Infern un butoiu fără fund

 

 

Carnagiul viselor mele…

 

Karma mea lovește-n stânca tare-a ignoranței tale,

… ne certăm cu morți-martiri că ne-au exilat iubirea.

(sus pe lespezi, de mirări, urlă sufletul a jale),

… iar în beciurile vieții plânge-n hohot fericirea.

 

Bântuie un vuiet trist, precum ciuma într-un suflet,

(așteptând să ne despice … ura-n lamă de topoare).

… în piața cu vise triste, manuscrisele din cuget!,

dând dreptate (din orgoliu), dânselor, surpă valoare.

 

– Mă ninge tristețea ta … da-mi zâmbește amintirea!,

(dintr-un purgatoriu, care, l-ai făcut carne de tun).

… ‘geaba îți zgâiești acum (periodic) tu privirea,

fiindcă făr’ a ta iubire mă comport ca un nebun.

 

Rău ne ceartă morții zilei și ne sar în cap martirii,

… tot mi-ești rana unei stele și pojar al conștiinței.

(sub povara deznădejdii mă înclin eu nemuririi),

… și iau pulsul tău, ocării, viselor, recunoștonței.

 

– N-am uitat nici tinerețea care plânge fără tine!,

(sau uitările, plecarea, ce m-au îngropat în dor).

… vorbele, cândva încinse, care-au izvorât din mine,

ori că-mi ești o boală rară … chiar pelagra viselor.

 

Tu ești unica mea vină în sicriul de argilă,

… vecia poa’ să-mi implore consecința clipelor.

căci iubirea pentru tine nu cred că e puerilă,

ci-i un curcubeu de gânduri exprimate printr-un dor.

 

 

Șiretlicul ploilor divinității…

 

Lasă însearea nopții să mai tacă-n întuneric,

(să ne treacă iar fiorii, predispuși la amintiri).

căci sunt tineri amatori care cu un gest feeric,

… vor să-ți mutileze visul cantonat chiar în priviri.

 

”- Cum să beau din râul morţii, nensetat de setea ei?!”,

… și apoi din cupa oarbă … să sorbim etern nimicuri.

suntem mândrii miri ai sorții … judecați pentru idei,

ce au lăcomit instinctul ploilor cu ai săi picuri.

 

Tu să nu te rogi prea des, că-nvechești pe Dumnezeu,

… fă mai bine și-i adună pe toți cei care se miră.

(că o viață te-au vorbit, pe la spate, mai mereu),

iar acuma obosiți … de taifas … ei adormiră.

 

S-au învăduvit chiar zeii de când tu mă tot iubești,

(se îndeamnă să-și învingă slăbiciunile … în forță).

… între timp văd cum speranța (mai mereu) o siluiești,

să-ți devină permanent și aprinsă veșnic … torță.

 

N-am să strig în gura mare că mi-e moartea veșnicie,

… nici cu vise dealtădată permanent să mă-mbăt.

cred că a sosit momentul să mai fac ucenicie,

pentru că iubirea ta, deocamdată, n-o suport.

 

– În vin de amară toamnă … am sorbit eterntatea!,

(împăcându-mă cu toate, cu destinul, șiretlicuri).

… amintindu-mi de doi miri ce-au învins divinitatea,

când au lăcomit instinctul ploilor cu ai săi picuri.

 

 

Fiica nopții din amurg…

 

– Mi-este frică de-ntristare … cu rușinea în oglindă!,

… sau pedepsele divine … puse chiar de Demiurg.

ai tras lozul neștiinței … și l-ai spânzurat de grindă,

devenind, pentru o vreme, fiica nopții din amurg.

 

”- Văd c-ai răzuit talonul … validat de Univers!”,

(poți să cazi în introspecții, cât de cât, ereditare).

… dar să știi că Infinitul … are numai unic sens,

și-o să îi deguști dulceața, prin inspecții ancestrale.

 

Poți zdreli în vis oceane … bântuite de fantasme!,
… încercând să pipăi Luna, pe obrajii săi de foc.
sau să guști din ironia … ce se-ascunde în sarcasme,
… numai injectând în vene zbor de îngeri cu noroc?.

 

Mi-ai badjocorit privirea povestindu-i iarna mea,

… și persecutat în vise tot ce își dorește viața.

pentr-o clipă de iubire … tu destin mi-ai mutila,

(începând din zorii zilei, care mai alungă ceața).

 

Eu sunt lagărul cu demoni și-al nevoii de-a renaște,
(din orgoliile sacre … puse-n zbucium feminin).
”- Tu îmi ești destinul vieții și nevoia de-a cunoaște!”,
… și-a vedea … că Infinitul nu-i glumă de arlechin.

 

– Mi-ai ținut în șah iubirea, vis a vis cu nebunia!,

… iar în mascarada vieții ai fost Iadul meu nocturn.

(lava lui se cam trsansformă, când dă piept cu agonia),

… șoaptelor … ce niciodată nu prea știu ceea ce spun.

 

M-ar adulmeca tristețea dar ai spânzurat-o-n grindă,

(insistând să-ți fie martori … Iadul sau chiar Demiurg).

… ai tras lozul frumuseții … chiar dacă e în oglindă,

devenind, pentru o vreme, fiica nopții din amurg.

 

 

Feminitatea dimineților tale…

 

– Cred că polul fericirii ți-a pus pulsul în pericol!,

(de-ți viberează așa dorul când privirile-s absente).

”- Iată cum te-au ridicat sentimente din ridicol!”,

uitând că și falsitatea … își păstrează dividende.

 

Ne mințim înstrăinarea … că meleagurile sfinte,

(unde joacă umbre nude, pentru noi, același Iad).

… este chiar divinitatea unde ample simțăminte,

sunt un templu de dorințe … pentru doruri care ard.

 

De pe tronul nebuniei noaptea ta încă tresare,

… fiindcă politruci aleargă să mă-nvețe cum să rabd…

regii plânsului lăuntric, convocați la așteptare,

mă anunță că uitarea-i, testamentul tău de card.

 

Văd orgoliul cum îți paște floarea morții cu boboci,

… și transformă în suspine cord format pe duoden.

lumea noastră încă-i plină de posibilii proroci,

… ce prezic că-nsingurarea este cale chiar spre Eden.

 

Noi îl credem singur templu, între-apus și răsărit,

(locul unde timpu-și poartă monologul său în ceață).

… echinocțiul ce colindă … Universul tău grăbit,

și tot el cred că va fi  … căpătâiul meu de viață.

 

”- Uite bezna cum pretinde că sfârșitul ni-l conjugă!”,

… revelațiile-n mir … puse-n frunte unor frici.

de o vreme-nsingurarea parcă dragostea-ți îndrugă

… ideal dezgustător … de habotnici prea calici.

 

 

Discipolul frumuseţii tale…

 

– Aş dori să fiu discipol … chiar în Ordinul femeii!,

… ce-am pierdut-o (desenată) în abisul unui gând.

sau să-i fiu eroul zilei … şi misterul epopeii,

… ori călugăr solidar … fără vicii în cuvânt.

 

Cu cât eşti tu mai aproape, eu mă simt tot mai artist,

(visul meu abia răzbeşte, de dorinţe, către tine!).

… izolându-şi aşteptarea, chiar şi-atuncea când e trist,

… ca să guste a ta gură … ce-are sărutări divine.

 

– Dintre toţi marii bolnavi … sfinţii ştiu că-i cel mai bine!,

… să găseşti un prunc cu duh şi să-l întrupezi din oase.

(fiindcă tu trăieşti în viaţă, permanent, doar ce-ţi convine),

… şi mereu ai încercat … să-ţi obţii numai foloase.

 

… ai înghesuit chiar îngeri, pe-o felie-n colţ de cer,

sau l-ai mituit pe Hades … cu dorinţe ne-mplinite.

… zilnic i-ai furat tu vietii … porţia sa de mister,

şi mi-ai amputat speranţe, de diavol stăpânite.

 

– Cred în tine dar mă tem să-mi pun sângele în ramă!,

… este-o milă cam suspectă … în tăcerea mea bolândă!.

(e ceva la mijloc putred … care seamănă c-o rană),

… ce iubirea mi-a făcut-o fără ca să stea la pândă.

 

De aceea vreau să-mi spui … ca un mentor al tristeţii,

(fără romantism ori frică … chiar de va părea ridicol).

… că oricât demult ai fi, sclava ta şi-a frumuseţii,

va veni şi vremea-n care, o să-ţi cauţi un discipol.

 

 

Coșmarul visurilor mele…

 

Țipătul, panteră neagră, stă al pândă într-un vis,

… ridicând un praf stelar … chiar în coama cailor.

– Și în liniști de coșmar, prispă-n somnul zilelor!,

…  din copite lăcrimează … sensu-i încă interzis.

 

Haos, păstorit de duhuri … și de vameși cu aripe,

… în repaosul ce, iată … zbate-n suflete fierbinți.

(alungând, pentru o clipă, chiar și Duhul Sfânt din sfinți),

– Robotește pentru taina … graalurilor din firide!.

 

Umbra unui Sfinx plutește … în născarea zorilor,

– Are corp de cerb domestic, însă capu-i e de Hydră!.

… de-i tai unul, apar două, care tind să ne ucidă,

– Glasul pustiit de lacrimi … din copita cailor!.

 

Răscolind deșert de luturi … din osmoza unui vis,

… ca să plagiem trecutul, încărcat de superstiții.

– Ne ademenim prezentul, în diverse investiții!,

… care par fără valoare … cu profitul compromis.

 

Norii negri de durere, împânzesc zarea albastră,

… clipe se transformă-n păsări, bântuite de păcate.

(lacrimi se prefac în stoluri … încuiate cu lăcate),

… mânjind cerul meu de vise și chiar nemurirea noastră.

 

Peste duhul tău de taină … așez mantia răbdării,

– Căci trăim după tiparul, unei false bunăstări!.

… țipăt de panteră neagră … refuzată de-ncercări,

– Când a vrut să cucerească, orizont, din calmul mării!.

 

Văd lumina ta-n genunchi, încercând să-mi frângă zbor,

… chiar și patimile tale … sunt coșmarul vieții mele.

(punse-n visele de noapte … uneori foarte rebele),

… care vor oricum cu soarta, care-mi esti, să faci amor.

 

 

Secretul privirilor tale…

 

– Tremurul ființei tale și lumina ce-și revarsă!,

… sentimentele pe cale … să devină torțe vii.

face-n mine să-nflorească dorul care mă apasă,

licărind în ochii tăi, visele … două făclii.

 

Munții mei nu pot ascunde vulturii cărunți și focul,

… care arde la izvoare … și-n speranțele de-atunci!.

simt în mine o rumoare unde cred că-și are locul,

… cuiburile de fantasme din privirile-ți adânci.

 

Flota ta de gânduri negre care-a stăpânit pământul,

… s-a-necat de multe zile, nefiresc, cum se îneacă.

nesfârșitul meu există (o să vezi!) precum cuvântul,

care te adoră-n toate … și nu poate ca să tacă.

 

”- Cere-mi și-ți voi da puterea duhului de pustiire!”,

… sau durerile materne ale vieții din adâncuri.

toate cele nevăzute … vor trăi în nemurire,

pe când bărcile tristeții le vei umple cu săruturi.

 

– Te iubește Dumnezeu, te respectă și te-adoră!,

(pentru că ești mama vieții cum mi-ai fost întâia dată).

… mă vei naște într-o lume, cât de cât, multicoloră,

și-ntr-un loc în care luna nu apune niciodată.

 

Vei veni la mine-acasă, cu rumoarea frumuseții.

… și parfumul tău de fată … heruvim în devenire.

în grădina mea de aur n-am să pierd tumultul vieții,

prețuind a ta ochiadă … sau secretul din privire.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

11 decembrie 2019


Etichete: