Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Eugen Oniscu: NEMĂRGINIREA BUNĂTĂȚII SALE

Eugen Oniscu: NEMĂRGINIREA BUNĂTĂȚII SALE

Stau la pragul dintre ani și mă minunez privind în urmă la tot drumul ce l-am parcurs în acest an, uimit fiind de nemărginita bunătate a lui Dumnezeu. Pe tot parcursul acestui an, am simțit cum darurile lui Dumnezeu s-au revărsat pe cărarea vieții mele. Daruri precum viața, razele de soare, apă și hrană, sănătate, și mai presus de orice altceva, puterea protectoare a lui Dumnezeu ce m-a însoțit pas cu pas pe cărarea vieții. Și cred că nu sunt singurul care conștientizează minunea binecuvântărilor divine în viața sa. Trăind în una din marile metropole ale Europei, am văzut cum aceste daruri ale lui Dumnezeu însoțite și de binecuvântări materiale, sau revărsat și în viețile multora din abundență.

Nu știu cât de mult realizează alți oameni, că toate aceste binecuvântări care ne fac viața mai frumoasă vin din mâna lui Dumnezeu. Dar eu, cel puțin acum în pragul unui an nou îmi dau seama că nimic din tot ceea ce am avut în acest an, nu a fost rodul hazardului, sau a faptului că eu am fost grozav și am putut dobândi totul. Dimpotrivă, cred că Dumnezeu s-a îndurat de un păcătos ca mine, oferindu-mi har și binecuvântări de tot felul. De altfel, binecuvântările lui Dumnezeu se revarsă din abundență peste oameni zi de zi, indiferent dacă ei cred în El sau nu. Peste cei ce cred în El, ca un semn al purtării de grijă din partea unui Tată Iubitor, iar peste cei ce au o atitudine de răzvrătire împotriva Sa, ca un stimul care să le amintească de nemărginita Sa bunătate. De asemenea, este foarte adevărat că unii oameni au fost loviți în acest an de suferință, și poate adesea și-au ridicat ochii spre cer întrebându-se: ,,Oare de ce tocmai noi ne confruntăm cu asemenea necazuri?”

În Sfânta Scriptură există un poem al durerii scris de profetul Ieremia și intitulat ,,Plângerile lui Ieremia”, unde profetul deplânge situația tragică în care ajunsese poporul ales din cauza apostaziei. Însă dincolo de versurile prin care Ieremia își exprimă durerea, există câteva cuvinte cu care de altfel poemul culminează, și unde profetul evocă grandoarea bunătății divine. Învățându-ne de peste veacuri, să medităm la marea bunătate și îndurare a lui Dumnezeu acordate oamenilor. Pe Ieremia doar bunătatea lui Dumnezeu îl mai face să stea în picioare, și speranța că la cârma situaților încurcate din viață se află totuși Dumnezeu. Și deși nu înțelegem de moment de ce anumite lucruri ni se întâmplă, decât să ne răzvrătim împotriva Sa mai bine să medităm la bunătatea Sa.

În cartea Plângerile lui Ieremia 3:21-23 ni se spune: ,,Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credinșioșia Ta este atât de mare!” Vestea minunată este că bunătățile Sale nu s-au sfârșit, ci se vor revărsa în continuare pe calea vieții noastre. Oare câți dintre noi, animați de credință vom pricepe acum la final de an, faptul că Dumnezeu ne-a umplut de binecuvântări. Iar dacă lucrurile ne merg bine în viață, este datorită faptului că suntem ocrotiți de Dumnezeu pentru un plan minunat pe care El îl are cu viața noastră. Iar a descoperi acel plan, ține foarte mult de percepția noastră spirituală la apelurile delicate ale Duhului Sfânt.

Vestea bună din aceste versuri pentru cei suferinzi, este că îndurările lui Dumnezeu nu sunt la capăt, și se revarsă peste inimile lor rănite aducând vindecare. Și orice situație dramatică poate fi schimbată într-un mod uluitor în bine, doar de Dumnezeu. Vestea bună pentru noi toți, este că bunătățile și îndurările Sale față de noi, nu s-au sfârșit și nici nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Adică zi de zi, Dumnezeu revarsă asupra noastră harul Său minunat, pentru a încerca să ne cucerească inimile și a ne determina să ne întoarcem spre El.

Aceste gânduri frumos exprimate în poemul lui Ieremia, reaprind speranța în inimile noastre. Ni se promite că zi de zi bunătățile și îndurările Sale se vor înnoi într-un mod plin de farmec, cum numai Dumnezeu are capacitatea să o poată face. De aceea eu personal rămân uimit în fața bunătății Sale de necuprins cu mintea mea limitată, pentrucă nu pot să-l înțeleg în totalitate pe Dumnezeu. Dar pot pur și simplu să mă încred în El, asemenea unui copilaș ce se încrede în Tatăl său. Garanția că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini în viețile noastre este credincioșia lui Dumnezeu, despre care ni se spune că este nespus de mare.

Versurile acestui poem ne invită să ne oprim măcar acum în pragul unui an nou, și să medităm la bunătatea lui Dumnezeu, ce în diferite forme s-a revărsat mereu în viața noastră. Și poate că în anul ce aproape că s-a scurs prin clepsidra timpului, cuprinși fiind în alergarea vieții, nu am realizat că toate binecuvântările de care am avut parte au venit de la Dumnezeu. Să încercăm să-L contemplăm pe Dumnezeu ca pe un Mare Binefăcător, ce se apleacă de pe tronul Său pentru ca să ne umple inimile și viețile cu bunătățile și îndurările Sale necuprinse în totalitate de mintea noastră. Iar rodul unei astfel de contemplări, nu va fi decât renașterea speranței în inimile noastre. Și atunci nu vom mai vedea viața umană ca un loc unde trebuie să ne izbim unii de alții ca să putem realiza ceva în viață, ci ca pe o ocazie unde putem învăța cât de minunată este bunătatea lui Dumnezeu.