Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » Daniel BARBU: Căutând eternitatea (poeme)

Daniel BARBU: Căutând eternitatea (poeme)

Dincolo de noi…

 

Te privesc prin neputința timpului de TIMP pierdut,
Unde arde-n veșnicie dorul tău din dorul meu!
Și te murmur prin nespusul adormitului tăcut,
Ce învârte minutarul să te curgă tot mereu

 

Căutam eternitatea dincolo de început,
Înălțând lumină vie din iubiri definitive,
Te-am purtat neprihănită pentru un nou început!
Să te știu tot mai aproape printre clipe relative

 

Dar te port prin necuprins până dincolo de stele,
Să mă pierd prin infinitul de dorințe efemere,
Am ademenit tăcerea printre sâni…cuvintele…
Noaptea să-ți sărute trupul cu o dulce adiere

 

Și-am pierdut nemărginirea la un colț de clip-albastră
Că-n târziu de dor de noi rătăcim prin amintiri…

 

De atâta dor de tine…

 

Și mă arde rău de tine și mă arde un suspin,
Zămislit din necuvinte trupul ce-a-nflorit femeia,
Lacrimă, mă arzi albastru, strecurată din destin,
M-ai închis în veșnicie și-ai urcat în Rai cu cheia…

 

Noaptea îți aștern iubirea pe luceafărul din zori,
Să visez cu ochii lunii strălucirea ta albastră!
Fascinat de nemurire, să te strig printre ninsori,
Când mă cânți prin amintire, mândră pasăre măiastră…

 

Te privesc cu coada…nopții pe fereastră, în odaie,
Tu-n oglindă mă zărești îngerul scăpat din tine,
Să îmi murmuri printre buze că-ntre sâni arde văpaie!
Și-ale tale gânduri toate prinse-n onduiri feline…

 

De atâta dor de tine și-n pustie aș trăi…
Când știu că îți sorb din suflet înflorirea ta divină

 

 

Dor de tine, minune nepereche…

 

O lumină se coboară ca să te aducă-n dar,
Slovei tale să-i pui aripi, strălucire și mult har,
Să dai faimă poeziei geniul tău a fost condeiul,
„Pe sub plopii fără soți” ți-a purtat parfumul…teiul

 

Tu ești îngerul din vis ce plutești deasupra nopții,
Din argint de stele curgi lacrimi vi pe fruntea sorții,
De pe boltă te cobori tu, luceafăr fără vină,
Să ne cânți iubirea ta printre versuri de lumină

 

Tu, născutul din iubire ai pus în cuvinte miere,
Bucurie sau uimire, fericire ori tăcere,
Tu, minune nepereche ai trăit farmecul vieții,
Astrul strălucirii noastre, neamului și tinereții

 

Ai desăvârșit în versuri graiul nostru strămoșesc,
Limba noastră dulce, sfântă și tot neamul românesc…

15 ianuarie 2020

 

 

Să nu mă sfârşeşti de tine…

 

Nu mă rătăci de tine şi nici eu nu o voi face,
Căci au năpustit în mine drumurile dinspre noi!
Strigă codru-a primăveri pe tărâm de ierni stângace,
Mi-ai promis că niciodată nu vei lăsa crinii goi…

 

Nu mă termina de tine şi nici eu nu o voi face,
Mi te-a dat nemărginirea lacrimă pentru înalt!
Lasă-ţi îngerul să urce-n veşnicie te preface,
Să poţi fi numai a mea pe tărâmul celălalt…

 

Nu mă dezgoli de tine şi nici eu nu o voi face,
Din boboci să te desfaci, floare de nu-mă-uita!
Să te ia din mine dorul cu un cântec ce mă tace,
Prin uimirea ta de fată să te poarte fericirea…

 

Nu mă dezlega de tine şi nici eu nu o voi face,
Să te port prin infinit într-un murmur cu noi doi…

 

 

Dăruiţi singurătăţii…

 

Din cuvinte fără margini nerostite şi nescrise,
Fulgi de gheaţă, vise-ngheaţă şi-amintirile cu noi!
Printr-un timp fără odihnă rătăcirăm amândoi
Să închidem în albastru toate clipele promise…

 

Plânge după tine marea adâncindu-ţi tăinicia,
Plânge după tine cerul mult mai mult şi mult mai sec!
Tu m-ai respirat albastru şi mi-ai spus să nu mai plec
Că-ntr-un zbor de albatros vom cuprinde veşnicia…

 

Am văzut cum calci minune pe un murmur de târziu,
Izvorând din piatră seacă universul îl inunzi!
Se revarsă-ntreg văzduhul când în ceruri mă ascunzi
Şi te-aştept la mine-n vis, eu albastru să îţi fiu…

 

Te sădesc printre luceferi să-nfloreşti în infinit,
Te cobor în nemurire pe-o aripă de condor!
Dăruiţi singurătăţii din albastrul unui dor
Într-un veac golit de alb vraja noastră s-a-negrit…

 

Poartă-mă la tine-n suflet să-ţi sărut lacrima-ţi cursă,
Să nu laşi pe lângă noi toată viaţa să ne treacă!
Te iubesc suflet curat,
Şi în viaţa de apoi…

———————————–

Daniel BARBU

3 februarie 2020

Revista ARMONII CULTURALE


Etichete: