Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » PAS PRIN LACRIMĂ/ FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI LACRIMI (NOTE DE LECTURĂ)POEZII SCRISE DE VASILE BELE

PAS PRIN LACRIMĂ/ FRUNZE PICTATE CU ROUĂ ȘI LACRIMI (NOTE DE LECTURĂ)POEZII SCRISE DE VASILE BELE

Caracteristic la poetul Vasile Bele din acest grupaj de poezii

este crearea unei atmosfere de vis și magie, la citirea versurilor ești prins empatic, se creează o legătură a cititorului cu creația poetului, el se regăsește în anumite imagini; știut fiind că un cuvânt poate crea o imagine personală sau poate fi percepută această imagine în mod unanim de mai multe persoane. 

Produs al imaginației creatoare următoarele versuri ne transpun într-o lume magică: „Euterpe      și-a oprit muzica/ Greierul dansează alături de lumina unui vânt/ Și-a luat chitara și a început/ Un vals de lacrimi și rouă de mir./ Valsul iubirii începe între două priviri/ Îngemănate…cu rouă și foșnet de urmă/ Sub picurii de ploaie pictați cu iubire/ Valsul iubirii dansează pe muzica unui foșnet de vânt/ Să-i fie umbră unui curcubeu îndrăgostit de rouă.” 

Între „rouă” și „lacrimi” se poate stabili o corespondență și anume aceea a efemerității vieții     care începe și se termină pe nesimțite ca roua și lacrima de bucurie și lumina –aceea care are menirea  de a ne ține treji în prezentul efemer, dar, în același timp și veșnic(ca iubirea).

Versurile metaforice aproape în totalitate cuprind imagini auditive(foșnet, simfonia etc), vizuale(curcubeu, salcâm, fluture etc), imagini ale iubirii spirituale(dragoste, sărut, fericire etc). imagini de vis(vise calde, picior de frunză etc).

Nominalizarea iubirii prin personalizare „să-ți fiu…să-mi fii… să-i fiu   ”*și cireșele vor mirosi a lacrimă/ și iubirea unei lacrimi va deveni patimă/ iar greierul își va termina simfonia/ după curgerea unui vânt/ vântul va curge lin/ precum izvorul din stânca de mir/  plină de albastru. Lumina pare a fi sinonimă cu iubirea-de aceea sunt lacrimile, curcubeiele(brâiele Maicii Domnului, ploaia, roua, floarea de cireș etc.

Cele două entități ale iubirii „el” și „ea” duc o conversație nesfârșită,  o conversație a iubirii: „iubito, azi vei fi o lacrimă…, suntem valuri de fericire, aș vrea să te îmbrățișez, eu…mire de rouă…tu-mireasă de lacrimă… 

În varianta a șaptea din „Foșnet de salcâm” triumful iubirii este evident: „ne vom opri și ne vom întoarce în izvorul/ unei lacrimi pentru a-ți vorbi despre/ iubirea unei dimineți/ pentru a-ți dărui un zâmbet de rouă/ nopțile se scaldă în miros de stele/ și miros de lacrimă virgină pictată cu mir/ să mă știi…iubire între gânduri/ să te știu .. lacrima unei patimi… să ne știm…rouă pe un foșnet de salcâm…”

Există cuvinte care se repetă-n aproape toate variantele, ele aduc de fiecare dată o nouă perspectivă și o nouă metaforă: aceste cuvinte aduc o atmosferă de vis-„curcubeu, foșnet de salcâm, lacrimă, roua(presupune ceva de început, care se topește-n prezent), vântul „unește” dar și desparte(rouă de vânt).

Finalul acestor variante de poezie sentimentală-una mai frumoasă decât alta- prin nuanțele pe care le aduce în plus luminii din iubire ar fi un tablou de sentimente în cuvinte anume alese care ar marca povestea de dragoste unică prin lumina curcubeului efemer, prin salcâmul plin de floare albă, prin boabele de rouă strălucind și pierind la fel de repede atinse de razele soarelui. Varianta finală ne apare ca o esență a iubirii în poezie prin cuvinte transmise metaforic: „Sărută-mă și pleacă pe roua curcubeului/ iubește-mă…să-mi placă…să-mi placă lacrima/ privesc spre floarea de cireș/ sunt foșnet de salcâm și umbra unui curcubeu/ sunt zâmbetul unei priviri/ îmbracă-mă în frunza de rouă/ să-ți fiu…să-mi fii…să-i fiu…”

Astfel „Pas prin lacrimă” se declară a fi un imn închinat iubirii veșnice prin efemerele ei trăiri pământene: frunze-n vânt…pictate…cu rouă…și lacrimi.

OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.-FILIALA MARAMUREȘ


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.