Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » UN JURNAL ÎNCÂNTĂTOR

UN JURNAL ÎNCÂNTĂTOR

UN JURNAL ÎNCÂNTĂTOR

Gheorghe POSTELNICU

            Părintele Adrian Făgeţeanu s-a aflat, după cum Mântuitorul i-a îngăduit, deasupra timpului pe care l-a trăit. Paradoxurile sale au constituit veritabile oglinzi de caractere şi de întâmplări dramatice, verva sa polemică îi afirma pe deplin demnitatea, dar peste toate se afla sfatul său înţelept, cald şi apropiat, turnat în vorba apăsată, dar chibzuită ca o sentinţă binevoitoare: „Hai să auzim cuvinte mari de la un moş mic!” Părintele Gamaliel Sima, ca fiu duhovnicesc al acelui „bătrânel mic de înălţime cu trupul, dar mare la sfat cu sufletul…”, consemnează 68 de dialoguri teologice, bine scrise din punct de vedere literar şi gramatical, petrecute între 11 aprilie 1999, de Sfânta Înviere, şi 29 aprilie 2001, adăugând volumului („Moşu’Adrian, din înţelepciunea Părintelui Adrian Făgeţeanu”. Colecţia Educaţie Creştină. File din jurnalul unui fiu duhovnicesc. 2017), adăugând volumului, aşadar, două predici rostite de Părintele Adrian („Despre Spovedanie şi Cununie” şi „Despre Taina Spovedaniei”) şi un colaj dintr-o cateheză din anul 2002, „în cadrul Mănăstirii Antim, la care Părintele Adrian a fost invitat să le vorbească credincioşilor despre pericolul vrăjitoriei şi al unor practici greşite ale anumitor preoţi”.

Părintele Gamaliel promovează în tabletele sale, ca şi în existenţa zilnică, o omenie generoasă, teocentrică, atât în plan individual, cât şi în cadrul comunităţii monahale, ca stareţ al Mănăstirii Ciolanu. Destinul său pământesc se împlineşte pas cu pas, prin punerea în lucrare a „darului de har”, fără să risipească „talantul” de care pomeneşte Evanghelia, turnând, astfel, temelia unei opere valoroase, care mai cuprinde catehezele susţinute la Mănăstirea Antim („Toboganul pasiunilor” şi „Sfânta Taină a Căsătoriei”). Ele prezintă ridicarea spirituală ca o zidire duhovnicească pe mai multe nivele, „după modelul implicit al Sfântului Chiril al Ierusalimului şi cel explicit, al Sfântului Nicolae Velimirovici: smerenia, plânsul duhovnicesc, blândeţea, foamea şi setea de dreptate, milostenia, curăţia inimii, pacea, răbdarea, mucenicia, bucuria duhovnicească”. Este relevantă puterea de angajare a cititorului pe traiectoria unor protagonişti erudiţi care creează un teritoriu stabil pentru judecata etică.

Secvenţele jurnalului propun de la o pagină la alta formule noi de abordare epică: portretul, anecdota, pilda, fişa de lucru, consemnarea, comentariul, reportajul, naraţiunea dialogată, parabola, transpuse cu egală abilitate. Cele mai multe texte sunt de dimensiuni mici şi fixează caractere puternice de monahi, stimulate de un realism savuros şi de intransigenţa blândă a autorului care vorbeşte dintr-o experienţă nemijlocită.

Probabil că unii cititori vor aprecia calităţile de scriitor ale Părintelui Gamaliel. Noi dorim să subliniem, o dată în plus, măiestria sa de teolog. Nu e uşor să lucrezi cu amintiri care nu sunt întotdeauna purtătoare de semnificaţii, de adevăruri şi de certitudini. În sfârşit, e greu să discerni în atitudini teologice care aduc mai multă sau mai puţină lumină. Problema este să vrem să primim această lumină!


Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.