Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide

Raza..

Val-ul e val, când tot vine şi se duce
Când ochii-ti în cap ce-mi mai străluce
Nu stiam daca este lună sau soare
Tu dănţui pe malul înspumat de mare.

Mă-ntreb de-I vis ori şi un pic realitate
Presupuneam c-aveam minţile centrate
Te prind de mână, pe mijloc mă-ncolacesc,
Vreau să-ţi şoptesc cât te îndrăgesc..

Şi m-apropi mai mult, dulceaţa s-o sorb
Dar, deşi nu mă năvălesc ca un corb,
Te desprinzi şi fugi în al marii larg,
Când vreau de ţărm să fiu cabrat..

Ce te mai jucai cu apa,
Trăgându-mi mie clapa..

Când altadat pe malul mării ne plimbam,
Iar, când mai dintr-o parte te priveam,
Atunci scumpul tău profil ţi-l admiram
Şi mâinile în treacăt ni le atingeam.

Soarele de asfinţit în mare se oglindea,
Când umbra lunii paralel cu noi mergea,
Valurile înspumate în ton cu inima mea,
Simţindu-ţi bătăile din tine ea se anima..

Vroiam să-ţi spun numai – mii de cuvinte,
Şiraguri admirative îmi veneau în minte,
Prin toate îţi spuneam ce eu adoram
Ideea, fapta si-n vointa ce ma-ntaream!

Salvamarii plecau… Dar, i-am întors, fără să vreau, doar pentru ca am intrat în apă.. )) când eram în apă au arborat si steaguri și fluierau ca descreierații.. Băi, da marea încă e așa de bună.. chiar agitată, de parcă ar fi a.. cuiva? Sincer.. Asa se face? Ori, m-au văzut singur si pricăjit.. ? Până m-au/ ne-amvăzut.. ))) Însă nu cred că așa se face.

Publicată de Val Valerian Mihoc pe Vineri, 13 septembrie 2019

Toate le simţeam puternic, ca-ndrăgitul,
Îţi gânguream în fată-ţi că nemângâiatul,
Dar de câte ori te uiţi la mine, tu înţelegi,
Cu-un surâs al ochilor parcă le pricepi!

Mă iei de mâna ca şi pe-un copil – orfan,
Mai în prelung te uiţi cu ochii de drăgan,
Orizontul mării îl văd, dar-al lor nu reuşesc,
Valurile mării caprui mă cam copleşesc!..

C-ai ochii atât de mari cât o lună la pătrat,
Albastridu-ma’s în ei am un suflet lin-curat,
Luminosul obraz surazand, pe soare cizelat
Seninul ce zambeste niciunde nu l-am aflat.

Amândoi ştrengari intr-un întins paradis,
Ca aflam hoinari prin rai eram convins ,
Tu sufletu-mi cu gingăşie de mult l-ai atins,
Iar ochii-ţi din mine nicicând nu i-am cuprins

Pe nisipul moale urmele ce ni le lăsăm,
Martore la simţirile ce ni le comunicăm,
Chipu-ţi intim, în mine-şi are acum gazdă,
Eternu-ţi sublim ce de abia i-ating o coastă!

Ascultând si valurile înspumate din noi,
Îmbrăţişându-ne simţirile ce vin puhoi,
În valurile mării mari ne-am şi acoperit,
Jucându-ne cu simţirea ce ne-a troienit!

Suntem apa de mare şi-un văzduh comun,
Valul înspumat, dorinţele amorului bun
Soarele văzându-te Raza frumoasă, apunea,
Îmbălsămându-te luminoasă scopu-si ajungea!

Osteniţi de ludice mişcări iscate de amor,
Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locuşor,
Te contemplu cum tu toată te-ai udat,
Cum ţi se umflă pieptu de-un mister aflat!

Oh, viaţa-mi de-ai fi ca-n amorul ce-i acu valsand,
Obscurile-mi doruri strabune-n râuri învingând,
Cu firava-ţi mana în a mea simţind la nesfârşit,
Cum şi cei mai mari oameni ai lumii s-au iubit..!

 

Mulțumesc tot frumos, Elena Sonyk, pentru fotografiile care imi înfrumusețeaza versurile!