Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Gheorghe PÂRLEA: Mărțișorul

Gheorghe PÂRLEA: Mărțișorul

Ce-o fi oare Mărțișorul?…
O fi chipul Împlinirii
Împletit, în timp, cu Dorul,
Veșnicul dual al firii?

O fi Pacea și Vâltoarea,
Temele mereu pereche
Ce-și redefinesc lucrarea,
Una nouă, una veche?

Și de ce în șnur s-arată
Cele două plăsmuiri
Numai pe la noi, la Vatră,
Când e firea-n primeniri?
*
Dar de ce vreau noimă eu
Când taina cea ferecată
E urcată-n empireu?
S-o lăsăm pe altădată…

Ce e cert, fără vreun “dar”
E că lumea are-n “cheie”
(Pe lângă un Calendar)
Un Bărbat și o Femeie.

Mărțișoru-ar fi binomul
Care,-n toată stirpea mea,
Întărește,-n termeni, Omul:
E un “EL” lângă o “EA”.

Gheorghe Pârlea