Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Carolina BALDEA: Poesis

Carolina BALDEA: Poesis

ÎNTREBĂRI

 

I-ai spus vreodată zilei că eu sunt strălucirea

Din ploaia de lumină ce-n ochi ți se răsfiră,

Că-n piept îți sunt bătaie și flacără și șoaptă,

Că sunt secunda vieții ce timpul ți-l răsfiră…?

 

Mă-ntreb, oare vreodată când ziua-și pleacă fruntea

Și îngeri, blând, te-mbie să treci sub veghea lor,

Primind sărutul clipei, m-ai furișat prin gânduri,

M-ai legănat cu-n zâmbet și ți-ai șoptit…”mi-e dor”..?

 

Și oare-n zorii leneși când pleoapa lin se zbate

Și-o rază jucăușă salutu-i ți-a lăsat,

Tu m-ai luat în brațe să mă trezești din tine

Și să-mi zâmbești departe…știind că m-ai visat…?

 

Doar întrebări nălucă, ce-și caută răspunsul,

Ce-mi împânzesc prin gânduri și somnul mi-l alungă,

Mă tremură în mine și-n ochi cu pleoapa tristă

Lăsând cărare lină…de dor și cale lungă!

 

Teiuș,              

26.04.2019

 

 

IUBIND CU URĂ

 

Te-am urât cu toată iubirea din sânge

Și te-am iubit cu tot dumnezeiescul

Ce-mi răscolea în cuibul cald sămânța

Și mă făcea să șterg din legi firescul!

 

Și te-am urât cu răzvrătire mută

Și te-am iubit cu-înverșunarea oarbă

A celei ce se-agață de-o himeră

Vrând sufletul de abur să i-l soarbă!

 

Iubire, ură, aprig se-ntretaie

Și uit să mor și mă trezesc trăind

Și-n focul ce ucide și învie

Mereu urăsc atât de mult…iubind!

 

Teiuș,          

5/6. 08.2019

 

 

O ALTĂ EVĂ

 

Doamne, îndrăznesc să-ți cer,

E o rugă nu-i favoare,

Fă-mă iarăși lut și apă

Căci trupul ce-l am mă doare!

 

Mai creează-mă odată,

Dar mă lasă să-mi aleg

Coasta ce-mi va fi sămânța

Din care-o să mă culeg!

 

Dă-mi măcar o jumătate

Dacă poți și mai mult nu-i,

Dar să fie, te rog Doamne,

Bucată din coasta “lui”!

 

Ca să-l am mereu în mine

Și să-mi curgă, viu, prin sânge,

Rescriind matricea lumii

Evă, ochi ce nu mai plânge…!

 

Teiuș,                                      

01.07.2019

 

 

UNDE…?

 

Unde să-mi caut ochii, căci oarbă sunt demult,

Nu mă mai văd în mine, s-au șters pe rând culori,

Mi-e teamă c-au plecat ca să-ți zărească chipul

In orișice lumină, ivită de cu zori…!

 

Unde să-mi caut gura, flămândă și-nsetată

Plecată să sărute icoana unui vis,

Unde să-mi caut pieptul ce jinduie alinul

Și pasul ce își cere urcușul din  abis…?

 

Unde să-mi caut șoapta ascunsă în tăcere,

Cu ce să umplu golul cu care mă-nvelesc?

Mă tem să-mi dau răspunsul, deși îl știu prea bine,

La tine să mă caut, căci toată îmi lipsesc!

 

Bazna,                                        

01.06.2019

——————————

Carolina BALDEA


Etichete: