Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » Anișoara-Violeta Cîra – Un eveniment: „Elegías Rumanas” – „Elegiile Române” de Eugen Dorcescu

Anișoara-Violeta Cîra – Un eveniment: „Elegías Rumanas” – „Elegiile Române” de Eugen Dorcescu

A apărut, de curând, la Editura ARSCESIS, din Zaragoza, Spania, sub veghea profesionistă a editorilor-artiști Maria Poddubnaya și Rafael Lechovsky, o carte splendidă, în fond și formă, o „casetă de valori”, cum o desemnează, corect și inspirat, un recent comentariu (M.-I.D). Anume: Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, Obra reunida, selección del autor, Editorial Arscesis, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020.

Trebuie spus (și insistat), apropo de cunoașterea și recunoașterea valorilor, la ele acasă, că inițiativa acestei reușite a aparținut, integral, celor doi super-editori, Maria Poddubnaya și Rafael Lechovschi, domniile lor solicitându-i, cu un timp în urmă, poetului român alcătuirea unei antologii, care să cuprindă cărțile sale traduse și publicate, anterior, în Spania, și în limba spaniolă, precum și texte suplimentare (de asemenea, traduse). Iată epistola Doamnei Maria Poddubnaya (31 iulie 2016): „Hace mucho tiempo que admiramos la obra de Eugen Dorcescu y ahora que a través de nuestra editorial podemos dar una nueva vida a su poesía es algo incalculable” (în traducere literală: „De mult timp admirăm opera lui Eugen Dorcescu și acum că putem da, prin intermediul editurii noastre, o nouă viață poeziei sale este ceva incalculabil”).

Eugen Dorcescu s-a conformat și a realizat corpusul poetic, punând laolaltă, după o atentă re-lectură, trei volume tălmăcite în castiliană (vezi mai jos), plus o secțiune de  poeme inedite, cu numeroși traducători (între care autorul însuși).

Acest extins și dens material liric a fost încredințat de poet, în vederea realizării unei ediții exemplare, unor literați erudiți, scriitori de prestigiu, perfect calificați, excelenți cunoscători ai poeziei sale: Coriolano González Montañez și Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu. Iată, consemnată riguros, contribuția fiecăruia: Traducción y edición crítica: Coriolano González Montañez; Biobibliografia  y selección de opiniones críticas: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu.   

 

Cartea este o bijuterie tipografică, fiind lucrată cu mult rafinament. Te fascinează prin forma ei ieșită din comun, prin ineditul copertelor, prin ingeniosul semn de carte, prin calitatea materialelor. Asemenea unei picturi care te surprinde printr-un mesaj intens marcat, coperta întâi impresionează printr-o adevărată metaforă grafică: plasarea centrală a unui basorelief, reprezentând o pană în zbor, foarte asemănătoare unui spic de grâu. Această figură este suflată cu pulbere aurie pe un fundal alb, mat și grunjos. De îndată ce deschizi volumul, ești frapat de semnul de carte, purtând imaginea canonică a poetului Eugen Dorcescu.

Pe parcursul a 286 de pagini, cele șapte părți ale antologiei cuprind: prefața, semnată de  Coriolano González Montañez și intitulată Eugen Dorcescu y la isla (Eugen Dorcescu și insula); trei volume de autor traduse în spaniolă: el camino hacia tenerife (drumul spre tenerife) (trad. Coriolano González Montañez), Poemas del Viejo (Poemele Bătrânului) (trad. Rosa Lrntini), Elegías de Bad Hofgastein (Elegiile de la Bad Hofgastein) (trad. Coriolano González Montañez), o secțiune de poeme recente, Poemas inéditos, o selecție de opinii critice, Opiniones críticas, și Biobibliografia. Selecția de texte recente, realizată tot de Eugen Dorcescu, include poeme din Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Elegiile de la Carani, Piața Centrală, ori texte publicate în reviste de literatură, precum Añoranza.

 

Coperta a IV-a prezintă, în partea superioară, un text de recomandare a poetului român, adresat, de către editori, cititorilor spanioli. După o serie de date biografice, este inserată, în finalul textului, o frază de apreciere extrem de onorantă: ,,Fondul scriiturii sale posedă o mare rezonanță spirituală, dar, în ceea ce privește forma, este o literatură dominată de o surprinzătoare intuiție, obișnuită cu certitudinile. Eugen Dorcescu este, pentru o mare parte din critica specializată, cel mai mare poet român contemporan”.

Simplitatea, densitatea și eleganța recomandării atrag atenția celor dornici să citească, oriunde în spațiul hispanic (căci rețeaua de difuzare îl acoperă), elegiile dorcesciene, în variantă spaniolă, adică transpuse într-o limbă romanică de venerabil prestigiu cultural.

Titlul volumului, propus de autor, a fost salutat de marele poet, eseist și profesor Andrés Sánchez Robayna, care a subliniat legătura dintre Elegiile Române ale lui Eugen Dorcescu și Elegiile Romane ale lui Goethe.

Ca editor responsabil, Coriolano González Montañez a îngrijit profesionist volumul, asigurând  corectitudinea gramaticală a tuturor textelor din cuprins, expresivitatea versiunilor în limba spaniolă, respectând principiul fidelității față de cele originare, majoritatea de curând publicate în română, într-un cuvânt, acribia întregii ediţii.

În calitatea sa de co-editor, Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu a schițat, cât mai obiectiv cu putință,  prin reunirea unor aprecieri recente la adresa poetului, dar și printr-o biobibliografie consistentă și onestă, un portret de scriitor al lui Eugen Dorcescu. Selecția de opinii critice cuprinde puncte de vedere asumate, în scris, de către confrați spanioli și români, ce l-au evaluat, din unghiuri diferite, de curând, pe Eugen Dorcescu.

În acest capitol, consacrat înregistrării de opinii critice, se creează impresia că scriitorii români întrețin un dialog despre Eugen Dorcescu – de la „o distanță fără distanță”, cu poeți și hermeneuți spanioli redutabili. Tonul este dat de literații spanioli. Astfel, Andrés Sánchez Robayna, cel care a lansat enunțul „Eugen Dorcescu – poet european”, insistă pe ideea sublimului, evidențiată, deopotrivă, de metafizica occidentală și de lirica dorcesciană:

,,În ce-l privește pe Eugen Dorcescu, m-am referit, cu alt prilej, în formularea lui Mario Luzi, la «dialectica dintre existență și esență»,  care, ca și la alți poeți semnificativi ai vremii sale, marchează o operă străbătută mereu de proiectul transcendenței, un proiect unde nu este dificil a identifica urme foarte adânci ale literaturii spirituale a Occidentului. Și aceasta este, aș spune, nota centrală a unei poezii care, întemeiată pe această tradiție – am putea-o numi  «tradiția sublimului?» – nu încetează să scruteze o dată și încă o dată profunzimile existenței, mărturia ei cea mai pură. Aceasta este, în rezumat, mărturia pe care ne-o oferă astăzi un poet cu o voce inconfundabilă”.

Despre altitudinea europeană a conștiinței tragice la Eugen Dorcescu vorbește Rosa Lentini: ,,A renunța  la ceea ce este superfluu este primul strigăt al poeziei și Eugen Dorcescu, unul dintre cei mai europeni poeți în viață, reușește în poemele sale să stabilească dialectica dintre esență și existență, baza modernă a poeziei, reușește adică să ajungă la sursa conștiinței tragice”.

Un mesaj emoțional transmite Luis León Barreto: ,,Iubire, trecere, deziluzie. Acest poet Dorcescu este atât de elegiac și de contemporan, că înnebunești”.

În linia lui Andrés Sánchez Robayna și a Rosei Lentini, care se referă la Eugen Dorcescu din perspectiva statutului său de poet european, Lucian Bureriu și Marius Terchilă punctează câteva aspecte ale liricii dorcesciene care îndreptățesc recunoașterea sa europeană: „Poeziile lui Eugen Dorcescu, cel mai mare poet român contemporan, au o vână modernă, o teribilă muzicalitate, o profunzime ideatică șocantă și uimitor de originală” (Lucian Bureriu); ,,Eugen Dorcescu este unul dintre marii poeți europeni, este cel mai mare poet român în viață: pentru profunda sa originalitate, pentru temperamentul său, pentru un strălucit și sublim simț estetic, pentru cultură și transcedență, pentru promovarea marilor valori, etice, religioase și eterne” (Marius Terchilă).

Tot în context european, se fac și afirmații privind genialitatea Poetului: „[…]  înălțimea și frumusețea poetului Dorcescu, unul dintre liricii geniali ai literaturii române și universale” (Simion Dănilă). S-ar părea însă că, de anvergura europeană a lui Eugen Dorcescu, cititorii români nu sunt, în opinia scriitorului Ion Nicolae Anghel, la fel de lămuriți: „Eugen Dorcescu, unul dintre marii poeți europeni, pe care România îi va avea, fără să știe”.

Ilinca Ilin stabilește o punte între Eugen Dorcescu și misticii europeni: ,,Poezia lui Dorcescu este o poezie mistică într-o epocă post-existențialistă, pentru că, deși crede că omul «este ființă întru mântuire», poetul știe că această încredere provine de la o «ființă întru moarte»”.

Un loc aparte îi revine, în economia acestei Obra reunida, Cuvântului înainte, semnat de Coriolano González Montañez, text ce se întâlnește, în limba română, în volumul omagial  Despre  Eugen Dorcescu 75 (Editura Mirton, Timișoara, 2017) și care se intitulează EUGEN DORCESCU Y LA ISLA („Eugen Dorcescu și Insula”) :  „Când Eugen Dorcescu și soția sa, Olimpia Berca, au ajuns în Tenerife, în primăvara lui 2008, Insula, pur și simplu, îi aștepta. Ei își începuseră, de fapt, călătoria cu un timp înainte. Sosirea în teritoriul insular i-a făcut să constate că un loc în lume le aparține.

Prima mea întâlnire cu Eugen Dorcescu s-a întâmplat la librăria Joc Secund din Timișoara, în noiembrie 2007. Aș putea afirma că a intervenit Providența, dar, cu siguranță, ar fi mai potrivit să vorbesc despre afabilitatea poetului, despre empatia cuvintelor pe care le-am schimbat pe durata colocviului. În acel moment, într-un fel anume, a debutat călătoria sa spre Insulă și, odată cu ea, a început, de asemenea, să fiarbă, în spiritu-i creator, versurile, care, apoi, vor ilumina cartea drumul spre tenerife (el camino hacia tenerife )”.

Ca și selecția de opinii critice, Biobibliografia este un discurs esențializat, de tip argumentativ, în favoarea demonstrării valorii scriitorului român Eugen Dorcescu. Chapeau-ul conține numeroase informații despre data și locul nașterii (18 martie 1942 – Târgu-Jiu); domeniile de interes (poezia, proza, eseistica, traducerile din franceză și spaniolă, editarea de text); sursa pseudonimului (Dorcescu reprezintă numele de dinainte de căsătorie al mamei sale); recunoașterea oficială (cetățean de onoare al Timișoarei, oraș în care locuiește din 1961). Urmează o schiță a volumelor de poezie, concepută în două părți: în prima, se consemnează cărțile scrise în limba română – patru antologii: Omul de cenușă, 2002 (reunind volume publicate între 1972 și 2001); Biblice, 2003; Nirvana. Cea mai frumoasă poezie (2015) și Sub cerul Genezei (2017); dar și două volume recente de autor, încă neantologate: Elegiile de la Carani (2017), respectiv Agonia caniculei (2019);  în cea de-a doua, sunt menționate volumele de poezie deja traduse în limba spaniolă: el camino hacia tenerife (2010); Poemas del Viejo – Poemele Bătrânului (2012) și Elegías de Bad Hofgastein – Elegiile de la Bad Hofgastein (2013). Sunt adăugate apoi referințele și articolele din importante istorii literare și dicționare de literatură și, selectiv, premiile literare obținute în jumătate de veac de activitate literară (Opera omnia, 2012; Marele premiu al Festivalului Internațional de poezie de la Uzdin, Serbia, 2017 etc.).

 

Toate componentele acestei obra reunida pledează pentru valoare și artă. Prestigiul Elegiilor Române este conferit însă de valoarea poeziei din interiorul lor. În spirit axiologic, Mirela-Ioana Dorcescu (căreia antologia îi este dedicată) vorbea despre această carte ca despre o casetă cu valori. Dacă o deschideți, vi se vor înfățișa, pe rând, moderne texte lirice despre trăirea mistică și metafizică, despre ceea ce caracterizează, în mod particular, existența românească, individualitatea autorului român, dar și existența universală, prin urmare, unicitatea poetului timișorean, român, european și universal Eugen Dorcescu.