Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » NE ESTE DAT CA SĂ PURTĂM O MASCĂ

NE ESTE DAT CA SĂ PURTĂM O MASCĂ

Un circ de măști e lumea asta mare
De când se știe firea omenească
Să recunoaștem că la fiecare
Ne este dat ca să purtăm o mască!

Sub ea ascundem fapte necurate
Fără ca vreunul azi să se căiască
Că peste fețele adevărate
Ne este dat ca să purtăm o mască!

Ne-abandonăm copii și părinții
Suntem în goană mare, nefirească
Încrezători că sunt cu noi toți sfinții
Ne este dat să mai purtăm o mască!

O lacrimă…un zâmbet sau iubirea
Ascundem tot ce vrem ca să trăiască
Le sufocăm, deoarece în viață
Ne este dat ca să purtăm o mască!

Rușinea și respectul și credința
Valori imense-n lumea cea trupească
Nu se zăresc deloc, că din păcate
Ne este dat ca să purtăm o mască!

Ne batem între noi pe ringul vieții
Fără ca vreunul azi să recunoască
Motivul pentru care-am pierdut meciul:
Ne-a plăcut mult ca să purtăm o mască!

Dar azi răbdarea a ajuns la culme
Și legea cea de sus, dumnezeiască
Din dragoste prea mare pentru lume
Ne-a blestemat să mai purtăm o mască!