Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » NUVELE » Eugen Oniscu: MAREA ȘANSĂ

Eugen Oniscu: MAREA ȘANSĂ

După ce își condusese cel mai bun prieten al său pe ultimul drum, Sergiu Bucur fu cuprins de mari frământări. Stătuse acolo la cimitir și asistase la toată slujba religioasă, apoi văzuse cum sicriul în care era trupul prietenului său fu coborât în mormânt și groparii aruncaseră țărână cu lopețile acoperind totul și dând formă mormântului. Privise acea cruce pe care era scris numele prietenului său și rămase consternat de faptul că Lucian cel cu care petrecuse atât de bine ani îndelungați nu mai exista. ,,Deci omul este o ființă atât de fragilă și trecătoare?”… se întrebă Sergiu. Apoi plecă abătut împreună cu toți ceilalți printre morminte pentru a merge la casa celui ce murise și unde familia acestuia oferea o masă îmbelșugată după datina strămoșească.

În următoarele zile, Sergiu fu cuprins de mari frământări, datorită faptului că prietenul său Lucian avusese cinzeci și cinci de ani în momentul morții și murise subit de infarct fără a suferi de vreo boală. Cel îngrijora pe Sergiu era faptul că amândoi duseseră o viață de chefuri, își cam făcuseră de cap. Ca și el Lucian fusese inginer constructor, își îndeplinise cu corectitudine datoria la locul de muncă. Însă după program amândoi petreceau de minune și totul părea că merge foarte bine până ce Lucian murise. Pe Sergiu îl preocupa faptul dacă și cu el se va întâmpla la fel, atunci se întreba pentru ce trudise atâta, oare viața însemna doar muncă și distracții ca apoi totul să se termine brusc?

Lucian lăsase în urmă o vilă construită în stil modern, două mașini, o soție îndurerată și doi copii ce erau studenți. Se tot întreba Sergiu: ,,Oare pentru ce trăise Lucian în această lume, și care fusese scopul vieții sale? Dar scopul vieții mele care este? Oare după moarte mai există viață, ajunge sufletul omului în rai sau în iad? Îl vor mai ajuta pe Lucian în lumea de dincolo toate slujbele religioase făcute de familia sa? Pentru că viața sa a fost departe de ceea ce se numește un om credincios, amândoi am făcut niște lucruri destul de urâte de care familiile noastre nu știu absolut nimic. Ne-am distrat grozav frecventând anumite cluburi, și totul părea minunat, dar uite că firul vieții lui Lucian s-a rupt brusc și mă tem ca nu cumva și cu mine să se întâmple la fel. Dar cel puțin dacă aș fi pregătit cumva pentru moarte, adică trebuie să aflu dacă există viață dincolo de mormânt, sau în realitate toată istoria despre rai și iad nu este decât un basm bisericesc? Iar dacă nu mai există viață după moarte, atunci înseamnă că ceea ce contează este doar cât de bine îți aranjezi viața aici pe pământ.”

Sergiu încercă să-i împărtășească soției sale ce se numea Doina, și lucra ca contabilă toate temerile sale. Aceasta îl privi surprinsă și îi spuse:

– Se vede că te-a afectat moartea prietenului tău, sinceră să fiu nu știu ce aș putea să-ți spun, chiar sunt fără prea multe cunoștințe la acest capitol. O colegă îmi povestea zilele trecute despre teoria reîncarnării, citise și ea o carte și încerca să-mi spună și mie câte ceva dar totul mi se părea confuz și fără nici un sens.

În următoarele zile, Sergiu îl întrebă același lucru pe Sorin un prieten de al său ce era profesor de limba și literatura română la un liceu din orașul lor. Acesta după ce îl ascultă atent îi spuse:

– Dragul meu, literatura a cochetat cu ideea nemuririi mai mult așa poetic…

Apoi începu să-i citeze unele citate ale unor autori celebri despre nemurire. Pentru Sergiu, toate acele gânduri provenite de la marii scriitori ai omenirii erau ca niște mici luminițe ce luminau prin întuneric. Însă el avea impresia că rămânea tot în întuneric și misterul morții rămânea nedezlegat.

Într-o ocazie îl abordă pe un preot cu problema ce pe el îl frământa. Preotul îl conduse începând cu parabola bogatului și a săracului Lazăr, printr-un labirint încâlcit de tradiții bisericești și versete biblice, vorbindu-i despre rai și iad și accentuând pe doctrina chinurilor veșnice de care păcătoșii care nu se pocăiesc și nu sunt credincioși față de tradițiile bisericii vor avea parte. După acea discuție, Sergiu plecă de acolo cu dureri de cap și fără să înțeleagă mare lucru.

Sergiu cunoștea un pastor neoprotestant căruia îi construise o biserică. Îi făcu o vizită și acelui pastor, întrebându-l tot ceea ce pe el îl neliniștea. Pastorul îi zâmbi și îi spuse:

– Interesant este faptul că te preocupă astfel de lucruri, însă pentru a afla răspunsurile la astfel de întrebări trebuie să citești Sfintele Scripturi. Binențeles că și eu te voi ajuta cu mare plăcere.

Apoi pastorul începu să-l introducă într-un întreg labirint al unor termeni religioși și argumente teologice, vorbindu-i mai mereu de o răpire secretă a unei rămășițe de credincioși foarte speciali. Sergiu rămase și mai nedumerit, iar pentru a nu trăda în fața pastorului faptul că nu are cultură biblică se prefăcu a înțelege tot ce-i spunea și chiar îi mulțumi la final apoi plecă.

Mai greu îi fu când discută cu un prieten de al său pe nume Iacob ce era jurnalist de profesie, și foarte pasionat de filozofie. Despre Iacob mai toți cei din anturajul lui spuneau că are o cultură vastă și că citise cărți interesante din orice domeniu. Iacob participase în trecut împreună cu Sergiu și Lucian la distracții fără nici o urmă de regret sau problemă de conștiință. Iacob după ce ascultă frământările lui Sergiu, începu cu idei ale marilor filozofi cu privire la moarte și viață. Sergiu se enervă și spuse:

-Bine, bine, și eu am citit câte ceva din marii filozofi deși nu pretind că am o cultură filozofică, am apelat la tine în speranța că tu îmi vei da un răspuns la întrebarea mea dacă există viață după moarte? Iar dacă răspunsul tău este da sau nu argumentează-mi, însă tu îmi bați câmpii, te ascult și mă doare capul.

– Dar cum poți vorbi așa, eu îți tot explic și tu nu înțelegi nimic, ca să ajungem să găsim astfel de răspunsuri trebuie să filozofăm prietene și nu avea nici o grijă că vom găsi și răspunsurile. Și apoi îți mai spun ceva, tu ai intelect, așa că pune-l la treabă că doar pentru gândire posedăm mintea.

– Mai bine să o lăsăm baltă, din câte îmi dau eu seama cu tine nu ajung la nici un rezultat, pățesc ca și cu căutările mele pe google în privința acestui subiect, de câte ori am sentimentul că descopăr ceva mă afund și mai mult în necunoștință.

– Dar ai răbdare și ascultă-mă până la capăt, tu nu încerci să pătrunzi în lumea cărților unde există răspunsuri la întrebările tale, cauți doar pe google și acolo sunt sigur că superficial și apoi vii la mine, te enervezi pentru că vrei totul de-a gata pe tavă servit. Înțelege ce îți spun că fără o cercetare profundă nu vei găsi răspunsuri, pentru că tot ce avem la acest capitol a venit după o muncă asiduuă pe terenul gândirii umane a unor oameni deosebiți, dar hai să fiu foarte sincer cu tine și să-ți mărturisec că nu avem răspunsuri absolute la acest capitol. Iar dacă totuși vrei acele răspunsuri care îi mulțumesc pe oamenii simplii, de ce nu citești Biblia pentru că este o carte pentru nenorociții acestei lumi, acolo vei găsi răspunsuri pe care unii autori religioși le numesc absolute, deși eu nu sunt de aceeași opinie cu ei pentru că pe mine nu mă mulțumesc astfel de răspunsuri. Cu mine nu funcționează pentru că vezi tu, eu nu am o gândire atât de simplistă ca să accept tot ce scrie acolo, dimpotrivă eu sunt un om cu o gândire foarte critică, îmi place să desfac firul în patru și dacă mi se dau unele răspunsuri cum ar fi de pildă, dacă există viață după moarte și primesc totul cu lux de amănunte dar nu mi se dau răspunsuri la alte întrebări ale mele, atunci nu pot deloc să accept acele răspunsuri absolute ale Bibliei.

– Spui că Biblia răspunde la întrebarea dacă există viață după moarte?

– Da dragule răspunde, problema este dacă acele răspunsuri te vor satisface pe tine, sau ca să fiu și mai clar, dacă poți crede tot ceea ce acolo ți se spune.

– Și ce va fi după moarte ce scrie acolo?

– Tu chiar nu ai cultură biblică deloc! Ei bine, sfatul meu este să începi să citești Noul Testament pentru că îți mărturisesc cu mâna pe inimă, este singura carte din lume și îți spun ca unul care a citit ceva cărți, care oferă un răspuns absolut la marea întrebare dacă există viață după moarte. Iar unii din marii gânditori ai omenirii ce au dorit să ofere răspunsuri sau inspirat de acolo. Dar îți repet, pe mine nu mă satisfac astfel de răspunsuri pentru că sunt un om cu o gândire nu numai critică ci și analitică, de aceea îmi place să știu pe ce teren pășesc, nu mă avânt chiar așa de ușor fără să am anumite certitudini, eu prefer răspunsurile mai complicate ce necesită o cercetare mai amănunțită.

– Deci să înțeleg că pe lume există o singură Carte ce îmi poate răspunde la întrebarea mea, și că acele răspunsuri sunt simpliste și nu au profunzime?

– Da, există doar o singură carte și aceasta îți repet, este Noul Testament iar răspunsurile deși sunt simple au totuși și profunzime, dar pe mine nu mă satisfac. Eu caut un alt gen de profunzime și anume, să pătrund într-un labirint filozofic al ideilor halucinante. De aceea nu pot accepta cu mintea mea să fac marele salt al credinței care mi se cere, pentru că există riscul ca în loc să ajung pe un teren sigur în timp ce fac saltul credinței, să mă prăbușesc în abis. Acesta este motivul pentru care prefer să rămân la scrierile filozofilor mei preferați pe care îi citesc și recitesc cu plăcere și dacă îmi dai voie, doresc să-ți împărtășesc și ție din cărțile lor lucruri minunate…

– Stai puțin, tu știi cum a trăit Lucian fără nici o preocupare pentru lucrurile sfinte și noi la fel, ei bine dacă mâine vei muri unde vei fi după mormânt?

Va urma…