Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » LA ROCHELLE, ECOURI PESTE TIMP

LA ROCHELLE, ECOURI PESTE TIMP

La Rochelle, poarta atâtor amintiri de neuitat ale sufletului meu! Amintiri ce se desprind de pe turnurile medievale ce domină Vieux Port şi se tot duc până în Port de Plaisance des Minimes , zăbovind îndelung între cele două porturi pe holurile Şcolii Superioare de Ingineria Sistemelor Industriale-EIGSI, continuatoarea celebrei Şcoli Violet din Paris, care şi-a închis porţile în anul 1983. Prima dată am ajuns la EIGSI în august 1990, nebănuind că peste doi ani mă voi reîntoarce acolo ca iniţiator şi titular al primului proiect TEMPUS (IGM 92-RO-1024) realizat în departamentul nostru (catedra TCM din acea vreme). În 1990, am discutat îndelung cu directorul general al EIGSI, domnul Max Laulom, cu deosebire despre evenimentele din „Piața Universității”, încercare disperată, dar nereușită, a bucureștenilor de a împiedica instaurarea unui regim neo-comunist în România. Revolta pașnică din „Piața Universității” a fost înăbușită, cu brutalitate, prin aducerea la București a unor forțe paramilitare, formate din mineri recrutați în Valea Jiului de către Miron Cosma și coordonați de forțe oculte despre care oamenii de rând n-au aflat aproape nimic, deși au trecut trei decenii de atunci. În cadrul întâlnirii cu domnul Max Laulom, un loc aparte l-au avut temele academice. După consultarea CV-ului meu și a listei de lucrări publicate până atunci, directorul EIGSI mi-a propus să preiau conducerea departamentului de „Genie Mecanique”. Mai păstrez încă și acum atestarea ca profesor la EIGSI, semnată de directorul general, Max Laulom. De altfel, majoritatea colegilor din departamentul TCM-București, activi la vremea respectivă, cunosc faptele pe care le relatez aici. Multe zile în șir, cu nopți nedormite, m-am frământat în vederea luării unei decizii. Ceea ce am decis, finalmente, este ușor de înțeles, devreme ce sunt încă în România, Prof. Univ. Emerit Dr. Inginer al Universității POLITEHNICA din București. Am ajuns la București pe data de 10 octombrie 1990, cu 10 zile mai târziu de începerea noului an universitar 1990-1991. Nu am regretat niciodată decizia luată atunci, păstrând însă legături trainice cu EIGSI, care încă mai durează. Voi fi revenit la EIGSI în anul 1995 într-un alt proiect TEMPUS mai amplu, coordonat de colegul nostru Prof. Andrei Szuder, si mai tarziu, în anul 2009, ca invitat de onoare, la împlinirea vârstei de 65 ani. Atât în 1995 cât și în 2009 am locuit într-o cameră de protocol aflată la ultimul etaj al universității. Camera se deschidea spre o terasă superbă cu vedere spre oceanul Atlantic, având în prim plan priveliștea magnifică a Fort Boyard. Fortul este localizat în Oceanul Atlantic, între Île-d’Aix şi Île d’Oléron, în strâmtoarea Pertuis d’Antioche, pe coasta vestică a Franţei. Construcţia fortului a fost în plan încă din timpul lui Louis al XIV-lea, între 1661 – 1667. Acesta urma să formeze o line de fortificaţie împreună cu Fortul Enet şi Fortul de la Rade din Île-d’Aix. Inginerul francez Descombs a început planificarea construcţiei, dar costul extrem de mare a determinat ca proiectul să fie abandonat. După un raid britanic în 1757 pe Île-d’Aix, francezii au reluat planurile pentru construcţia acestui fort, dar şi în acest caz, ideea a fost abandonată, de data aceasta din cauza problemelor logistice. În 1800, Napoleon Bonaparte a reluat efortul şi, pentru a facilita construcţia, a fost realizat un port pe île d’Oléron. Prima fază a construcţiei Fort Boyard a fost stabilirea unei platformee care avea rolul de fundaţie, cu o lungime de 100 metri şi o lăţime de 50 metri. Proiectul a fost suspendat în 1809 dar a fost reluat în 1837, sub Louis Philippe, în urma tensiunilor cu Marea Britanie. Începând cu 1871, construcţia a devenit închisoare militară. După o scurtă perioadă a fost abandonată, ajungând locul de desfăşurare a show-ului “Fort Boyard”, lansat în anul 1990. Emisiunea de tip concurs a fost difuzată pentru prima dată în Franţa şi a fost preluată în scurt timp de mai multe țări, printre care se numără și România. În prezent show-ul Fort Boyard poate fi văzut din România pe postul de televiziune TV5–France.
În amintirile mele văd şi acum, cu ochii minţii, magnificul Fort Boyard, scăldat în necuprinsul de ape ale oceanului Atlantic, iar de pe terasa EIGSI îl zăresc pe Papa Fouras, care îmi arată câte una dintre cheile magice pe care n-am reuşit să le găsesc niciodată.
.


Despre NEAGU Corneliu

RPERE PRIVIND VIAȚA ȘI OPERA Corneliu Neagu (n. 20 martie 1944, Fieni-Jud. Dâmbovița): Urmează școala gimnazială în orașul natal, Fieni, în perioada 1951-1958. Apoi, se înscrie la Școala de arte și meserii din Fieni pe care o va absolvi în anul 1961. În perioada 1962-1966 urmează cursurile liceului seral „Aurel Rainu” din Fieni, iar în 1966 devine student al facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) a Institutului Politehnic din București. După absolvire, este angajat la aceeași facultate ca asistent universitar. În 1978 devine Doctor Inginer în TCM. La pensionare, în anul 2012, Universitatea îi conferă titlul academic de Profesor Universitar Emerit. În perioada 1983-1985 a fost detașat, în interes de serviciu, la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran-Algeria. După pensionare își începe activitatea literară, concretizată în patru cărți de poezie publicate și colaborări la reviste literare. Din acrivitatea academică este de reținut faptul că Prof. Univ. Emerit Corneliu Neagu este conducător de doctorat și specialist în domenii de vârf ale științei și tehnicii actuale: Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, Optimizarea fluxurilor de materiale din întreprindere, Utilizarea Rețelelor neuronale artificiale la modelarea și simularea sistemelor și proceselor de producție etc. Este cercetător, inventator, expert în evaluarea organizațiilor economice și, desigur, poet de prestigiu. Opera sa științifică este concretizată în numeroase tratate și articole științifice, cu arie de recunoaștere națională și internațională. Majoritatea articolelor sunt publicate în reviste sau volume ale unor manifestări științifice indexate în Baze de Date Internaționale (BDI), cu factor de impact mare și foarte mare, unele atingând nivelul cel mai înalt, ISI galben (Q2), și ISI roșu (Q1) . Recunoașterea internațională a profesorului Corneliu Neagu decurge și din faptul că, pe durata anilor 1983-1985, a fost cadru didactic la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO)-Algeria, iar mai târziu, în decada 1990-2000, a participat la numeroase proiecte europene în colaborare cu universități din Franța, Spania, Anglia și Irlanda. Prin experiența acumulată în aceste proiecte, a contribuit decisiv la reformarea învățământului tehnic superior din România. Pe această cale, poate fi considerat drept unul dintre cei mai importanți deschizători de drumuri pentru noi specializări în inginerie, atât la nivelul studiilor de licență, cât și a celor de studii aprofundate și masterat. În literatură a debutat după pensionare, în anul 2016, cu volumul de versuri FATA MORGANA, la Editura ePUBLISHERS, dând viață unui vis frumos, pe care l-a purtat în suflet încă din adolescență. La intervale relativ scurte, publică încă trei volume de versuri, respectiv CUNOAȘTEREA DE SINE, TĂCEREA DIN ADÂNCURI, TIMP ȘI DESTIN. Primele două la aceeași editură ePUBLISHERS, în 2017 și 2018, iar ultimul la editura MATRIXROM, în 2018. Totodată publică în reviste de literatură prestigioase, dintre care amintim CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, LITERATURA DE AZI, ARMONII CULTURALE, PARNAS XXI. Este prezent, de asemenea, în diferite antologii, alături de alți scriitori români din țară și diaspora. Să amintim dintre acestea, mai întâi, pe cele publicate în editura GRINTA din Cluj-Napoca, sub coordonarea poetului si criticului literar Romeo Ioan Roșiianu: eCREATOR 2, PRIMĂVARA CUVÂNTULUI și TOAMNA CUVÂNTULUI. Mai recent, versurile lui Corneliu Neagu au apărut în antologiile TREPTELE SPERANȚEI, coordonată de poeta Sibiana Mirela Antoche și SCRIITORI ROMÂNI UNIȚI ÎN CUGET ȘI SIMȚIRI LA CENTENARUL MARII UNIRI, realizată de Eugenia Enescu-Gavrilescu. În creația lirică a lui Corneliu Neagu descoperim, încă din primul volum de versuri, cuvinte noi, transferate din domeniul științific în cel literar, precum defragmentare și stigmergie. Utilizarea acestor neologisme îi permite autorului să transmită observații, idei sau stări emoționale, pentru care cuvintele comune sunt mai puțin potrivite. O viziune proprie privind stigmergia și defragmentarea pot fi regăsite în eseurile MULTIPLELE FAȚETE ALE STIGMERGIEI și MIȘCAREA DEFRAGMENTATĂ, publicate de Corneliu Neagu în revista LOGOS ȘI AGAPE. Temele majore care pot fi regăsite în opera literară a lui Corneliu Neagu provin, cu precădere, din viziunea autorului asupra curgerii imuabile a timpului, concretizată în observații, interpretări, amintiri, regrete, iubiri împlinite sau ratate, speranțe etc. Aceste teme sunt transpuse în versuri de o profunzime aparte, fără să aparțină, preponderent, unui stil literar anume. Mai degrabă, se poate vorbi despre o împletire de stiluri literare diversificate (realism, romantism, simbolism, expresionism etc), fapt ce conferă creației lirice a lui Corneliu Neagu originalitate și valoare artistică de nivel înalt. Aceste stiluri pot fi regăsite, în diferite doze, dificil de cuantificat, în tot ceea ce a publicat până acum.