Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Apocalipsa în sonete (I)

Apocalipsa în sonete (I)

I.

Ne-nvață Cartea Sfântă despre lume,
Izvor ce trece unic peste timpuri,
Prin el Cuvântul face mii de chipuri,
Lăsând în umbră norme din cutume.

Sunt multe scrieri pline de tertipuri,
Cusute-n pagini argintii, volume,
Dorind credința vie s-o sugrume
Prin reguli noi și psalmi de alte tipuri.

Vin alte vremuri, oameni mulți se schimbă
Trecând hotare pentru mari venituri,
Grăi-vor sec, cu greu, o altă limbă,

Uita-vor Crezul, trec la alte rituri.
În timp, se pierde vatra, ei se plimbă,
Cu cât mai surzi, cu-atât mai multe mituri…

II

Cu cât mai surzi, cu-atât mai multe mituri,
Căci orbi vor fi în ruga spre Lumină
Și răi sunt toți născuți a fi jivină,
Iar lacomi mulți vor fi munciți prin situri.

Deși-s făcuți, cum bine știm, din tină,
Când se măresc li-s vise spre venituri,
Nu se smeresc, în cuget au profituri
Născute din stricata lor tulpină.

Când au necaz și nu mai pot să doarmă,
Nu vor găsi salvarea-n ton de hituri,
Vorbesc urât și-n cale totul sfarmă

Turnând pe gât otravă-n mers cu lifturi.
Ai casei stând în stare de alarmă,
Nu fac nici rugi și nu visează schituri.