Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Apocalipsa în sonete – IV –

Apocalipsa în sonete – IV –

VII

Creat-a Crez și-a dat credinței nume:
Pe-ntreg pământ să fie doar IUBIRE,
Simțită, deci, de sus, la-ntreaga fire,
Prin Sfânt Botez, chemat după prenume,

Respect să dea Poruncii-n nemurire
Ei, oameni toți, ce-au fost născuți de mume.
E prima scrisă-n lege pentru lume:
“Pe Domnul să-L iubești”, să-i cânți slăvire!

”Sunt Alfa și Omega”, zis-a Domnul,
Am fost și sunt și fi-voi ”Cel ce vine”.
Feriți-vă să nu vă prindă somnul!

De nu-mi uitați porunca, fi-va bine,
În veci intrați doar când scăpați de sine
Și toți, iertați veți fi, cândva, prin Mine!

VIII

Și toți veți fi iertați, cândva, prin Mine
Cât vă păstrați credința și iubirea
Spre tot ce-i viu, adică toată firea,
Să nu gândiți doar case, bani, rubine!

Nu veți primi prin Fiară, voi, sfințirea!
Imită mult și chiar minuni divine,
Coboară foc din cer, dă noi destine,
Dar nu va da nicicum în veci trăirea!

Au fost profeți; din spusa lor reală
Aflați și voi aceste vii cuvinte
Ascunse prin simbol doar din fereală,

Iar sursa mea cea sfântă e leală:
Sunt Sfinții Ioan și Nil. Creștin cu minte,
Învață tot din cele scrieri sfinte!