Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » NICOLAE BĂNICIOIU: IGNORANȚĂ ȘI NESĂBUINȚĂ

NICOLAE BĂNICIOIU: IGNORANȚĂ ȘI NESĂBUINȚĂ

O corabie-n derivă, eșuează, și se-nclină.

Pasagerii se salvează, ei își caută o șansă!

Doar un singur călător, așteptând „mână” Divină,

Refuză revoltător, sprijin omenesc, să vină!

 

Rămas singur și-agitat, o barcă s-a arătat:

-Vino! Zise salvatorul, nu poți sfida ajutorul!

Nu vezi valurile-n zare? Te-neci sigur, n-ai scăpare!

-Credința mea este mare, iar Domnu-mi dă…ascultare!

Barca pleacă-și vede rostul și-urmărește orizontul!

Dup-o vreme, iarăși vine, altă barcă, prin minune!

-Dă-mi mâna, să te salvez, c-ai s-ajungi hrană la pești.

 

-Credința mea este mare; mie, Domnu-mi dă scăpare!

…Ostenit, el s-a-necat, și la Domnul…a plecat.

Cum era de așteptat, Raiul, i s-a arătat!

Și pe Domnul, l-a-ntrebat:  -Oare ce mi s-a-ntâmplat?

 

Când în Mare, te-am rugat, sprijin Doamne,…nu mi-ai dat!

-Două bărci cu salvatori ți-am trimes, ca să nu mori!

„Mâna-ntinsă” ți-a venit, dar ai fost nesăbuit;

 

Rânduiala cea Divină, vine-n lume spre-mplinire,

Prin oamenii salvatori, înțelepți și demni, eroi!

Și acum, pe timp de criză, molimă dezlănțuită,

Salvatorii-s printre voi, doctori, smurd-uri, drept eroi;

 

Doar un lucru se cuvine, ascultați, că va fi bine!

„Mâna-ntinsă” este șansa. Nu știți dacă vine alta!

 

 

N. BĂNICIOIU

BUCUREȘTI

18 Mai 2020

(în stare de alertă)