Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Apocalipsa în sonete (VI)

Apocalipsa în sonete (VI)

XI

Osândă grea să dea la răi cu vrere,
Căci fost-au mulți ce-au tot lovit cu știre
Cel unic Dar de Viață prin Iubire
Și se-nchinau la idoli, bani și-avere.

Răbdarea Lui divină nu-i zidire
Iertării lor! Au falsă, doar, putere
Acești himerici oameni spre cădere,
Lipsiți de har și gânduri spre smerire.

Sunt dornici toți de viață prin păcate,
Dar Domnul nu-i va pierde de îndată;
Le dă răgaz să șteargă rele fapte,

Oferă căi spre calea cea mai dreaptă,
Prăpăd va fi când pilde sunt uitate,
Deschide uși spre cei ce-mpart dreptate…

XII

Deschide uși spre cei ce-mpart dreptate
Și sunet viu de goarnă dă sosirea
Când vine Domn și Lumea află știrea
Că morți și vii vor sta de câte-o parte.

Cei răi, murdari, își vor găsi pieirea,
Mânia Lui va trece către moarte
Pe Antihrist, pe lacomi, hoți cu carte,
Ce-au tot adus prăpăd sfidând smerirea.

Aceștia sunt ”aleși”, cu minți prostite
Ce fost-au mari prin state și-n biserici,
Mințind ades prea multe ”oi” cinstite,

Deși Cel Sfânt le-a dus cuvânt la clerici
Că Fiara-i poate pierde prin ispite,
Cu semnul ei, forțând pe marii sfetnici…