Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Proza » Povestire » Eugen Oniscu: MEDIUL SUFOCANT

Eugen Oniscu: MEDIUL SUFOCANT

De mic copil, Iancu Aursulesei învățase să supraviețuiască într-o lume plină de duritate. Provenea dintr-o familie de țigani și de când se știa trăise într-un cartier plin de bătăuși, hoți și tot felul de oameni certați cu legea. Tatăl lui fusese un jucător înrăit de poker și murise pe când el avea doisprezece ani în niște circumstanțe suspecte, într-o încăierare ce survenise în urma unui scandal provocat de un joc de poker. Rămași doar cu mama lor, el și cele două surori ale sale, duseseră o viață destul de grea. Mama sa lucra la spații verzi și așa îi crescu pe ei. Trăind în căsuța lor cu aspect sărăcăcios din banii pe care mama lor îi aducea în casă. În copilăria și adolescența sa, de câte ori era pe punctul să se împrietenească cu anumiți băieți ce comiteau felurite infracțiuni, mama sa mereu îl sfătuia să nu își facă astfel de prieteni. Arătându-i exemple din cartierul lor a anumitor tineri ce din cauza unor infracțiuni sfârșeau în pușcărie, și reveniți în libertate erau mai mereu supravegheați de poliție.

Datorită sfaturilor sale și a respectului pe care îl avea față de ea pentru că îndotdeauna se sacrificase prin muncă pentru ei, Iancu o asculta și nu se unea cu cei certați cu legea pentru a nu ajunge la școala de corecție pe când era adolescent, și mai târziu ca tânăr la pușcărie. Tatăl său fusese un om pe care nu te puteai bizui, muncea puțin și numai când avea chef și nu aducea bani în casă, mai mereu era băgat în probleme până ce acel stil de viață îi fu fatal. Urmând sfaturile mamei sale de a nu se băga în probleme, și văzând mai mereu consecințele teribile de care aveau parte cei ce se învârteau în lumea furturilor, a drogurilor, se ținu departe, deși trăia în acel cartier rău famat.

Încă din adolescență se înscrise la un club de box, practicând cu plăcere acel sport și făcându-se astfel respectat de cei de vârsta lui. Nu apela la violență decât atunci când nu mai avea încotr-o și trebuia să se apere sau să vină în ajutorul celor mai slabi. Dar boxul nu îi aduse beneficii materiale prea mari, pentru că deși participă de câteva ori în meciuri importante la nivel național, și chiar fu selecționat pentru meciuri cu boxeri din alte țări, nu câștigă prea mulți bani. Așa că, pe când avea douăzeci și unu de ani, emigră în Anglia și reuși să lucreze ca bodyguard, după care revenind în țară după câțiva ani, își cumpără o garsonieră confort doi, într-o zonă unde locuințele erau ieftine datorită faptului că era un cartier rău famat și locuiau acolo mulți oameni problematici. Procedă astfel datorită faptului că nu putea să-și cumpere o locuință într-o zonă mai bună.

Timpul trecuse și avea douăzeci și șapte de ani, era înalt, având un corp bine dezvoltat datorită sportului pe care îl practicase, îi plăcea să-și poarte părul său negru pieptănat peste cap, și oriunde apărea întreaga sa fizionomie făcea o impresie bună pentru că era un tip simpatic. Datorită educației primite de la mama sa, își păstra o bună igienă corporală și se îmbrăca mai mereu curat. Cu timpul își găsi de lucru într-un club unde era un bar și o discotecă, el împreună cu alți doi trebuiau să mențină ordinea acolo. Nu câștiga prea mult, dar era mulțumit pentru că se putea întreține și astfel nu mai era nevoit cel puțin pentru o vreme să emigreze.

În acel loc o cunoscu pe Lucica o tânără româncă de douăzeci și patru de ani, care venea împreună cu alte fete și băieți pe acolo. De la început fu atras de Lucica datorită faptului că i se păru deosebită, nu numai din punct de vedere fizic ci și datorită calităților ei umane. Ea provenea dintr-o familie foarte înstărită, părinții ei aveau mari așteptări de la ea, sperau să o vadă căsătorită cu un băiat din lumea lor. Lucica absolvise liceul, și apoi făcuse cursuri de coafeză și lucra la o frizerie de lux. Însă la scurt timp după ce îl cunoscu pe Iancu, se mută la el lăsând în urma ei tot confortul din casa părintească, îndrăgostită fiind de Iancu care cei drept se purta frumos cu ea, dar uneori devenea dur din punct de vedere verbal datorită faptului că nu îi plăcea ca ea să-l contrazică nici măcar în cele mai mici lucruri. Iancu, chiar dacă nu se unise cu cei din mediul lui pentru a face anumite fapte urâte, influențele nefaste ale acelui mediu îi răvășiseră și lui destul sufletul. Și de aceea apăreau uneori unele ciocniri verbale între ei, însă Iancu niciodată nu devenea violent cu Lucica o considera prea deosebită pentru a o lovi.

După primele luni ale conviețuirii lor, Lucica rămase însărcinată. În tot acest timp, Lucica încercase să se reconcilieze cu părinții ei pentru al prezenta pe Iancu, însă nu fu cu putință pentrucă părinții ei nu aprobau acea relație și se simțeau distruși și înșelați în așteptările pe care le avuseseră de la Lucica și nu mai doreau să o recunoască drept fiică a lor, și îi prevesteau că va sfârși rău de tot alături de Iancu. Și mai ales nu puteau înțelege cum Lucica având atâțea pretendenți din lumea lor, luase un tânăr de teapa lui Iancu, și locuia în acel cartier rău famat în care mișunau tot felul de oameni dubioși.

După ce rămase însărcinată, Lucica îl convinse pe Iancu să se cunune civil și cu sprijinul mamei lui Iancu reuși. Mama lui Iancu se numea Rodica, avea cinzeci și șapte de ani, în casa ei locuia una din surorile lui Iancu ce avea bărbat și copii. Rodica știa să ofere libertate ginerelui, fiicei și nepoților, și știa să-i tempereze atunci când întreceau măsura. Ea își păstrase pentru ea ceea mai mică cameră a casei căutând să-i ofere fiicei sale restul casei, după cum se sacrificase în tinerețe pentru copii ei continua să se sacrifice pentru nepoți. Cu Lucica se înțelegea destul de bine însă căuta să nu se bage în casa băiatului ei, experiența ei de viață îi spunea că nu era prea bună acea relație pentrucă cei doi, proveneau din lumi diferite. Și că ar fi fost mult mai bine dacă Iancu și-ar fi luat o fată din lumea lor, că doar nu toate fetele din cartierul lor erau rele, mai existau și fete de treabă și chiar îi recomandase lui Iancu câteva fete, dar la acel capitol Iancu nu o ascultase. Așa că Rodica după unirea celor doi tăcu și nu se mai amestecă, decât doar dacă i se cerea sfatul, altfel se menținea la distanță convinsă fiind în adâncul ei că acea legătură nu era de bun augur.

În ultimul timp, Iancu observă că Jean unul din colegii săi de muncă introducea droguri vânzându-le tinerilor ce veneau la discotecă. Într-o noapte, Jean îl luă de o parte pe Iancu și îi spuse că peste ceva timp va primi o cantitate mai mare de droguri și îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să vândă acele droguri promițându-i o sumă mare de bani. Iancu rămase surprins de aceea ofertă și îi spuse că va colabora. Iar Jean îl asigură că era numai începutul și că vor primi la anumite intervale de timp cantități și mai mari și bineînțeles vor câștiga destul de mult.

După ce își termină serviciul, în acea noapte în jur de miezul nopții Iancu se îndreptă spre casă foarte abătut din cauza faptului că îi dăduse cuvântul lui Jean că va colabora pentru a distribui droguri. Își dădea seama că făcuse o greșeală și se abătuse de la regula lui de viață și anume, să nu se amestece în prostii și iată ce era pe cale să facă! Fusese determinat să ia acea hotărâre pripită și datorită faptului că Lucica îi reproșa că nu se califică într-o meserie pentru a lucra ca oamenii și a aduce un salariu decent în casă. Și apoi, odată cu copilul ce trebuia să se nască le trebuiau mai multe lucruri, iar banii pe care îi aveau nu erau destui. Se hotărâse să facă acel lucru pentru ai demonstra ei că este bărbat și aduce bani în casă, iar ea ca femeie trebuia să se supună sub puterea bărbatului ei. Mergând în aceea noapte pe străzile aproape pustii ale orașului, Iancu simțea că era pe cale să stingă din sufletul său tot ce era bun și nobil. Avea impresia că acea influență sinistră ce îi transforma pe unii din mediul său în adevărați prădători, era pe punctul să-l distrugă și pe el. Și toată acea stare interioară de zbucium sufletesc îl întristă nespus.

După înțelegerea cu Jean totul în viața lui Iancu începu să meargă prost. În primul rând pe când era și Lucica acasă Jean îi făcu o vizită inopinată pentru a pune la cale modul în care trebuiau să acționeze la club, în ziua când aveau să primească marfa. Lucica află totul și se înfurie la culme, izgonindu-l pe Jean și spunându-i lui Iancu:

– Cum de ai putut să cazi atât de jos, am crezut în tine și uite acum ce îmi faci, te asociezi cu oameni de tipul lui Jean și te bagi în afaceri murdare. Dacă nu îți vei schimba comportamentul ne despărțim.

Apoi o ceartă aprigă izbucni între ei. După care Lucica îl părăsi pe Iancu și plecă la o prietenă de a ei, pentru a locui un timp fiind profund afectată de tot acel episod tulburător. Peste Iancu acea despărțire căzu ca un fulger și avea impresia că înainta pe un drum al pierzării, însă nu dorea să se oprească datorită faptului că își dăduse cuvântul. Și mai mult de atât orgoliul său de bărbat nu îi dădea voie să cedeze în fața unei femei și să admită că Lucica avea dreptate.

Într-o zi de luni spre seară, pe când era liber și stătea acasă foarte tulburat datorită faptului că Lucica de trei zile nu îi dăduse nici un semn de viață, și se tot întreba pe unde era pentru că o căutase și la frizerie și nu dăduse de ea. Iar mai mult de atât îl neliniștea și faptul că a doua zi trebuia să se implice în acea afacere murdară ce îi dădea dureri de cap. Pe când stătea gânditor și plin de zbucium sufletesc, soneria sună prelung și fără a se uita pe vizor crezând că este Lucica deschise ușa și rămase surprins pentru că era mama sa.

– Cei cu tine mamă…

– Am venit să te vizitez.

– Bine intră…

Garsoniera lor era mobilată sumar, însă totul era aranjat cu gust pentru că Lucica se străduise pentru a da un aspect plăcut modestei lor locuințe. Rodica după ce aruncă o privire asupra patului nefăcut, se așeză pe unul din cele două fotolii mici de culoare bej aflate în acea încăpere. Iancu se așeză pe pat în fața mamei sale, și privind-o își dădu seama că era mult îmbătrânită înainte de vreme datorită muncii, a vieții grele, și a sacrificiilor ce le făcuse pentru ei. Îl cuprinse în acele momente un sentiment de milă pentru mama lui, gândind că viața fusese nedreaptă cu ea. Glasul mamei sale îi întrerupse gândurile:

– Lucica m-a sunat și mi-a spus despre toată prostia ce ești pe cale să o faci. M-am mirat mult pentru că ai stat tot timpul departe de așa ceva ascultându-mi sfaturile, iar acum să aud că te bagi în ceva atât de periculos. Ce se întâmplă cu tine? Ori poate că acum te crezi destul de bărbat ca să nu mai ții cont nici de nevasta ta și nici de sfaturile mele. Sau poate că ai ajuns să te crezi și deasupra legii?

– Nu te amesteca mamă în viața mea și în treburi ce nu te privesc.

Va urma…