Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » PATRIA POEȚILOR: EUGEN DORCESCU:

PATRIA POEȚILOR: EUGEN DORCESCU:

Poet, prozator, eseist, traducător din limbile franceză și spaniolă. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. Doctor în filologie. Născut la 18 martie 1942. Cetățean de onoare al Timișoarei. Căsătorit cu Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu, prozatoare, eseistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, 2012; Marele Premiu „Sfântul Gheorghe”, la Festivalul internațional de poezie „Drumuri de spice”, Uzdin, Serbia, 2017 etc.

 

Opera (sinteză)

– Omul de cenuşă, antologie de autor, ce include cele opt cărți de poezie, apărute între 1972 și 2001, Editura Augusta, Timișoara, 2002;

– Biblicele. Include : Psalmii în versuri, Ecclesiastul în versuri, Pildele în versuri, Rugăciunea Regelui Manase în versuri,  Editura Marineasa, Timișoara, 2003;

– Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, ediție critică, ne-varietur, 468 p., realizată de Mirela-Ioana Borchin: Selecție din cele cincisprezece volume anterioare, Biobibliografie și  Eseul hermeneutic : Eugen Dorcescu sau vocația vectorială a Nirvanei (150 p.),  Editura Eurostampa, Timișoara, 2015;

– Elegiile de la Carani, Editura Mirton, Timișoara, 2017;

– Sub cerul Genezei, Editura Mirton, Timișoara, 2017;

      – Agonia caniculei, Editura Mirton, Timișoara, 2019;

– Elegías Rumanas, Obra reunida, Selección del autor, Editorial ARSCESIS, La Muela (Zaragoza), Spania, 2020. Traducción y edición crítica: Coriolano González Montañez; Biobibliografía y selección de opiniones críticas: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu. (286 pagini);

 

– Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991 – 1998), Ediție îngrijită, Selecție de texte, Prefață și Note de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020. (537 pagini).

MONTSÉGUR

 

Mirelei-Ioana

 

Revăd, ca-n vis, natalul Montségur,

Biruitor în orișice înfrângeri.

Ce puri eram! Eram atât de puri,

Încât păream mai îngeri între îngeri.

 

Desprinși de lume, rupți de elemente,

De apă, de văzduh și de pământ,

Ne-am fost iubit aievea-n trup și-n gând

Și-am ignorat vrăjmașu-așezământ

Al  omenirii pururea demente.

 

Când am aflat că totu-i doar un joc

Și sacrul munte însuși e-o fantasmă,

Îți amintești? Ne-am aruncat în foc,

Drept jertfă detestatului Moloch,

Și-am renăscut în două flori de plasmă.

 

27 aprilie 2020.

(„Vatra Veche”, nr. 6, 2020)

O AMINTIRE

 

Noiembrie. Lumina îşi restrânge

Puterea şi întinderea. Pe străzi,

Curg frunze, în agonice parăzi.

Copaci şi oameni ftizici scuipă sânge.

 

Vag simbolism. Amiaza întârzíe,

Uitată-n labirintul de ciment.

Un tânăr candidat independent,

Ce şi-ar dori o leafă-n parlament,

Îmi milogeşte votul cu-o hârtie.

 

La câţiva paşi, pe lespezi, se-ncovoaie,

Dormind, în jeg şi-n zdrenţe, un copil.

La fel: independent şi inutil,

Încovrigat sub frunze şi sub ploaie.

 

(Din Eugen Dorcescu, NIRVANA. Cea mai frumoasă poezie, ediție ne-varietur, îngrijită de Mirela-Ioana Borchin, Timișoara, Editura Mirton, 2015, p. 192).

 

 

BARBARII

„Să nu necinstești pe om la bătrânețile lui, căci poate și noi vom îmbătrâni”.

                                                             (Isus Sirah 8, 6)

 

Barbarii vechi, sălbatici şi păgâni,

Cu gândul doar la pântec și-acuplare,

Lipsiți de-nvățături elementare,

Lipsiţi de Lege, milă şi-ndurare,

Îi detestau amarnic pe bătrâni

Și-i ucideau cu lancea, ca pe câni,

Pentru o-nghiţitură de mâncare.

 

Barbarii noi, mai cruzi decât păgânii,

Mutanți siniștri, ghiftuiți de carte,

Dar care-au dat Scripturile deoparte,

Slujindu-și doar hapsânii și jupânii,

Slujind idolatriile deşarte,

Își dușmănesc mult mai cumplit  bătrânii

Și mult mai iscusit, și mai aparte:

Inventă un vrăjmaș, care-i desparte,

Care-i fixează-ntr-un letal „departe”,

Unde-i alungă vracii și stăpânii.

 

Apoi, ca răi păstori la hăul stânii,

I-adună-n țarc și-i izolează-n moarte.

 

22 aprilie 2020.

(„Vatra Veche”, nr. 6, 2020).

 

O ARHI-AMINTIRE

Mirelei-Ioana

 

Era o zi senină, ca şi azi
(Tu, chintesenţă-a zilelor senine!)
Se destrămau păduri de sumbri brazi
În urmă, pe ceţoasele coline.

 

Călătoream, de mult, către apus,
Când drumul m-a adus într-o câmpie
Greu adâncită-n umbra viorie
A codrilor ce-o străjuiau de sus.

 

Şi te-am zărit. Departe, în amurg,
Fixai curbura unui spaţiu, care
Înainta treptat în înserare
Cu soarele şi neclintitul burg.

 

Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit
Acolo chiar, pe dalele curbate,
Şi am rămas cu tine în cetate,
Şi cred că tot acolo am murit…

 

Uitasem totul: codrii, lungul drum,
Cetatea, podul, gustul gurii tale…
Şi, brusc, mi le-am reamintit acum,
Când mi-ai zâmbit, ca şi atunci, pe dale.

 

 

(Din Eugen Dorcescu, NIRVANA. Cea mai frumoasă poezie, ediție ne-varietur, îngrijită de Mirela-Ioana Borchin, Editura Mirton, Timișoara, 2015, p. 440).

TEMPLIERUL

 

Mi-am amintit cumplita „Dies Irae”,

O zi de răzbunare. O, ce zi!

Cu trup cicatrizat în bătălii,

Mă îndreptam, la trap, spre-o mănăstire.

 

Pe drum, eu, brav oștean al lui Hristos,

Eu, lângă Crucea Domnului, străjer,

Am fost trecut prin sabie și fier,

De oamenii lui Filip cel Frumos.

 

Amurgul, cheag de sânge vinețiu,

Și soarele de spuză și de scrum

Au preluat destinul meu postum.

Și iată, peste vremi, sunt iarăși viu.

 

5 februarie 2020.

(„Vatra Veche”, nr. 2, 2020).

ULTIMA HORĂ

În ziua care vine, care pleacă,

În noaptea de coşmar, insomniacă,

Un glas şopteşte: „Totul e o joacă”.

Ce straniu glas! El însuşi ţi se pare

Hazliu şi, totuşi, plin de-nfiorare.

Animă dealul, valea şi câmpia,

Îşi strigă peste urbe veselia:

„Veniţi, să ne jucăm de-a sărăcia!”

Vrei sau nu vrei, te prinzi în ampla horă.

Vârtejul ei şi ritmul te devoră,

O gheară îţi înlănţuie mijlócul

Şi-ţi intră în rărunchi. Aşa e jocul…

E-un dans care-şi contemplă degradarea,

Râzând intens, cu muntele, cu marea:

„Veniți, să ne jucăm de-a-nstrăinarea!”

„Veniți, să ne jucăm de-a izolarea!”

„Veniţi, să ne jucăm de-a disperarea!”

(Din Eugen Dorcescu, NIRVANA. Cea mai frumoasă poezie, ediție ne-varietur, îngrijită de Mirela-Ioana Borchin, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015, p. 190).