Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cristian Petru Balan: DE OCHII TĂI NOSTALGICI… (sonet)

Cristian Petru Balan: DE OCHII TĂI NOSTALGICI… (sonet)

De ochii tăi nostalgici răsfrânți adânc în mine

Cu dezmierdări sfioase, mi-e dor fără sfârșit.
Coroanele gândirii, cu creștet aurit,
Se-adună ca nisipul Saharei opaline.

Idei strălucitoare, idei din infinit,
Vin rânduri după rânduri și toate-s despre tine,
Căci ești corola caldă ornată de rubine
Și din al apei tremur, te-am reconstituit…

Aș vrea ca necuprinsul în dar să-ți fi adus,
Recomprimat în cântec și-ntr-un etern inel,
Aș vrea să simți în mine luceafărul de sus,

Să-ți luminez făptura cu duh de porumbel;
Aș vrea să rupem cerul și să mă las răpus
Sau chiar să mă ucidă sărutul tău rebel.