Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide

FRUNZA

Departe-n oceanul de lacrimi amare,
Plutind în derivă, pe-un abur de nor
Se-așează o frunză ce vine din toamnă
C-a fost drumul groaznic și obositor.

A fost într-o lume ce-abia își ducea veacul
Și-a fost scuturată de vânturi și ploi
Furtuna îi smulse din locu-i copacul
Trântindu-l cu trunchiul și frunza-n noroi!

Din toată coroana, furtuna alese
Vreo două-trei frunze pe care le-a luat
Și vrând să le-arate puterea-i, purcese
Și-n oarba-i furie spre cer le-a purtat!

Sufla Uraganul cu forța-i nebună
În frunzele rupte din falnic copac
Le poartă spre Soare…le duce spre Lună
Dorind parcă lumii să-i vină de hac!

Din două-trei frunze, rămase doar una
C-avea o speranță de care ținea
Să poată să-nfrunte odată furtuna
Și-apoi ce-o vrea Domnul să facă cu ea!

O frunză în vânt fără nici o direcție
Se rotește…plutește…ca un zmeu de hârtie
Căutând o ieșire dintr-un vortex al vieții
Spre un loc unde timpul e de-acum veșnicie.

Codița-i firavă rămas-a cât acul
Nervurii cedară și tare o dor!
Ca o Fata Morgana, frunza-și cată copacul
La picioarele sale să se facă covor!

✍🏻Stefania Vasile
17-07-2020