Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ANIVERSĂRI » REVUISTICA: DORINA SGAVERDIA – REVISTA REFLEX LA ANIVERSAREA DE 20 DE ANI

REVUISTICA: DORINA SGAVERDIA – REVISTA REFLEX LA ANIVERSAREA DE 20 DE ANI

În iulie 2000, la Reşiţa apare revista de artă cultură şi civilizaţie REFLEX, serie nouă. Redactor şef: poetul Octavian Doclin, redactor: criticul Ada D. Cruceanu. Mai apăruse o publicaţie cu acest titlu, la propunerea Adei D. Cruceanu, dar a avut o apariţie episodică. Doar vreo trei numere. Era înainte de decembrie 1989 şi avea format de ziar. Altfel, realizată prin concursul unui colectiv mai larg, această apariţie pare că a abordat teme curajoase pentru acele vremuri, inedite REFLEX 2000 – 2020 Dorina SGAVERDIA *Fragmente din „Fenomenul REFLEX – revistă şi colocvii internaţionale” chiar. Dacă aş invoca doar subiectul deportării în Bărăgan, sub semnătura unui scriitor ţăran, şi ar fi edificator. Însă, tradiţia culturală a Banatului – remarcată şi apreciată, de la istoricul Nicolae Iorga, la scriitorii Goga, Camil Petrescu sau Lucian Blaga -, un prezent cultural activ, cu implicarea scriitorilor, muzicienilor, a artiştilor plastici, inclusiv peisajul publicistic, impuneau o permanenţă.

Primul număr din REFLEX, serie nouă, nu lasă să se înţeleagă ambiţii prea mari. Nici ceea ce va deveni cu adevărat în cei 20 de ani de apariţie: o adevărată pagină de istorie culturală a Banatului cu deschidere spre ţară, spre Europa valorilor şi spre lumea în care trăim. Păşind, odată cu anumiţi colaboratori, şi peste Ocean.

Editorialul din debut, sub semnătura directorului de atunci al Centrului Judeţean Caraş-Severin de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare, profesorul Gheorghe Ţunea, anunţa mai de grabă o perspectivă instituţională. REFLEX-ul urma să prezinte „pe de o parte aspecte din activitatea instituţiei, iar pe de altă parte, să semnaleze stări de fapt ale fenomenului cultural” (REFLEX, An.I./serie nouă/, nr.1, iulie 2000). Consona oare această perspectivă cu gândirea iniţiatorilor?… Cu însăşi arta, cultura, civilizaţia pe care ni le propuneau ca reflex al realităţii? Ca reflex de sine?… Urma să ne lămurească redactorul şef, poetul Octavian Doclin, curând. Argumentaţia sa pentru traiectul acestei reviste, a pornit de la peisajul bogat al presei culturale din Banat. „Mai întâi să reamintim că în Banat, azi, apar mai multe reviste: cunoscutul Orizont timişorean, apoi, tot în metropola Banatului, Orient Latin şi Anotimpuri Literare şi, poate dacă nu ar fi inutil şi păgubos politizată Vrerea (serie nouă) – cunoscută pe … vremuri revistă a regretatului nostru cărăşean, Ion Stoia Udrea, uica Niţu, cel care împreună cu Romul Ladea şi Virgil Birou, forma petale mândre ale trifoiului cărăşean -, Semenicul reşiţean, Confluenţe (Oraviţa), Interferenţe (Caransebeş), Almăjana (Bozovici). Să mai amintim şi dispărutele, pe traseele potrivnice revistelor culturale ale ultimului deceniu, Meridianul Timişoara şi Dreptul la timp (Timişoara) şi mai recent, Paralela 45, suplimentul ziarului Renaşterea Bănăţeană, cu foarte multe servicii pentru cultura şi literatura acestui spaţiu”. Bogat peisajul şi totuşi… „Pentru cunoscători este inutil să spunem că aceste publicaţii, sunt aproape în întregime, literare. Banatul, în momentul de faţă, nu are o revistă cu un profil mai larg de cultură (să nu se înţeleagă, Doamne fereşte, că literatura nu-i parte din domeniul culturii – şi ce parte!). Dar în perioada interbelică a avut – şi nu una oarecare! Chiar cu titlul BANATUL. Revistă trilingvă (română, germană, maghiară), Banatul s-a bucurat de colaboratori, bănăţeni sau nu, care au făcut, fac şi vor face fală culturii române: Lucian Blaga, G. Călinescu, Camil Petrescu, Aron Cotruş – să-i amintim doar pe aceştia. Imediat după decembrie ’89 a avut loc o încercare de editare în serie nouă a respectivei reviste, dar ea a fost repede sufocată de numeroasele efemeride ce au invadat România în acele zile”. Ei, în acest perimetru îşi anunţă Octavian Doclin proiectul: REFLEX (serie nouă) va fi „o revistă despre arta, cultura şi civilizaţia Banatului de azi şi din totdeauna, scrisă de oamenii lui, dar deschisă şi celor care au ceva de spus despre o tradiţie şi un statut cultural mai aparte (doar ne aflăm în Mitteleuropa, nu?), decât al celorlalte provincii româneşti, dar nu străin de ele”.(REFLEX, Anul I /serie nouă/, nr.3, decembrie 2000).

* * *

Timp de 20 de ani, Revista REFLEX a dat formă şi fond acestui proiect. Lucrurile s-au complicat frumos şi în paginile sale s-au adunat la sfat: tradiţia folclorică (prima sosită) şi etnografia cu tradiţia industrială a Banatului Montan, critica poeziei cu poezia criticii, cercetarea în domeniile umaniste cu cercetarea industrială şi ştiinţifică, istoria, sociologia, artele plastice. Subiectele care ţin de credinţă şi spiritualitate. Au fost abordate teme de mare importanţă pentru Banatul de astăzi şi din totdeauna: Paul Iorgovici – primul semiotician al culturii române; Nicolae Stoica de Haţeg – 250; Centenarul Romul Ladea (1901-2001) – comemorare şi aniversare pusă în legătură cu o altă personalitate a spiritualităţii româneşti: Lucian Blaga; 230 de ani de metalurgie la Reşiţa; Banatul şi Marea Unire ş.a. Au fost publicaţi poeţii şi scriitorii Banatului. S-au născut rubrici care au pus în evidenţă valorile şi personalităţile bănăţene, unele dintre ele uitate de contemporaneitate, cum a fost Cornel Grofşoreanu „un intelectual provincial al Mitteleuropei” (dr. Carmen Albert). Altele care se prelungesc în eventuale apariţii editoriale: „O propunere de istorie a poeziei din Banat” de Ghe. Secheşan. S-a vorbit despre: Reşiţa -„Oraşul cu poeţi”; Reşiţa filologică.

Îndemnul cronicarului Nicolae Stoica de Haţeg, „… şi ţine-te de Banat”, a devenit într-un alt mod, cel contemporan, motto-ul revistei şi al unor demersuri din interiorul său. Interesat de modul în care sunt percepute istoria, tradiţiile şi cultura Banatului, Octavian Doclin face, chiar pe la începuturile apariţiei Revistei REFLEX, o anchetă în rândul creatorilor. Iată ce răspunde poetul Vasile Dan, redactor şef al revistei ARCA, din Arad: „…percep Banatul ca un areal cultural mai bine prin actualitatea temporal apropiată, dacă nu contemporană. O realitate populată de nume grele şi inconfundabile ale literaturii şi culturii române: Romul Ladea, Sorin Titel, Livius Ciocârlie, Cornel Ungureanu, Mircea Martin, Petre Stoica, până la iniţiatorul acestei reviste şi anchete”. Toate aceste „nume grele şi inconfundabile” şi-au găsit locul în paginile revistei. Pe lângă acestea însă se mai regăsesc şi alte personalităţi. Scriitorul Ioan Marin Almăjan e prezent în revistă, de la primul număr până la cel de azi. Cornelia Ştefănescu, Toma Reflex 1 – 6 / 2020 5 REFLEX 2000 – 2020 George Maiorescu, Radu Ciobanu, Alexandru Ruja, Adrian Dinu Rachieru, Adriana Babeţi sau Marcel Corniş Pop, sunt semnături care aduc un plus în paginile celor 20 de ani.

Fără să fie concentrată excesiv şi în exclusivitate pe ideea bănăţeană, Revista REFLEX a abordat şi subiecte care ţin de conectarea noastră la Europa valorilor: „A treia Europă”, „Ideea europeană”.

Începând cu 12-13 iulie 2001, la Băile Herculane se organizează Colocviile REFLEX. Împreună, colocviile – la început cu participare naţională, apoi internaţională – şi revista dobândesc forţa unui adevărat fenomen cultural – Fenomenul REFLEX. Prima temă pusă în dezbaterea participanţilor la colocvii a fost: „Banatul – topos al interferenţelor culturale”. În ediţia din 2002, regină a fost tot istoria: „Banatul, o istorie ignorată”, cu participarea a trei personalităţi: Academicianu Mircea Martin şi istoricii: Valeriu Leu şi Nicolae Bocşan. Temele care au urmat au fost cât se poate de diverse. De la „Conceptul de geografie literară”, susţinut de Cornel Ungureanu, la „Rugul Aprins”, o abordare pornind de la prezentarea Prea Onoratului Părinte Protopop Vasile Petrica, sau o dezbatere interesantă, provocatoare, despre „Arta contemporană”, ilustrată şi cu opera maestrului Silviu Oravitzan, artist plastic cu recunoaştere europeană. Un colocviu care s-a făcut remarcabil şi prin prezenţa criticului de artă Pavel Şuşară, cu a cărui opinie îmi face plăcere să închei aceste rânduri: „Contemporan este cel care face altceva decât au făcut în mod tradiţional artiştii şi cel care duce la disoluţia formei tradiţionale”.