Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » ECATERINA CHIFU: PRIETENELE MELE, SCRIITOARE – VILIA BANŢA

ECATERINA CHIFU: PRIETENELE MELE, SCRIITOARE – VILIA BANŢA

Iubitorilor de poezie! Mi-a fost dăruită cartea „Semiramida era numele ei” de poeta Vilia Banţa şi-i mulţumesc pe această cale. Volumul de poezii a fost lansat la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat. Ofer dar din dar, o poezie a dumneaei „Dincolo de nume” în speranţa că vă veţi regăsi în aceste versuri:

„E-n noi un freamăt neştiut, anume
În nopţile cu luna-n călimară,
Când gândurile îţi rămân pe-afară
Şi te desprinzi de tine şi de lume.

Să simţi cum alt ecou te împresoară,
Cu un alt fel de a fi, înveţi să afli cum e
Să te găseşti în dincolo de nume,
Miracol de prinos în lumea mare.

E-n noi ceva ca strigătul de vreme,
Prin ziduri şi prin pietre de amurg,
Când trece caravana şi se teme
Sărmanul călător că i se scurg
Visările-n clepsidră şi nu-i vreme
Să ducă slava sa înspre Demiurg.

Nimeni nu a putut până acum să explice inspiraţia. A reuşit poeta Vilia Banţa să o facă, doar în câteva versuri. Cine-i creator de literatură simte acest „freamăt neştiut” ce-i tulbură fiinţa, mai ales „în nopţile cu luna-n călimară” cele dedicate scrisului. Inspiraţia înseamnă detaşarea de „tine şi de lume” , desprinderea de cotidian, de gândurile proprii şi pătrunderea în universul mirific guvernat de Euterpe, când simţi „că alt ecou te împresoară” unde există „un alt fel de a fi” şi te afli în lume de plăsmuiri frumoase, uitând de nume, un nume predestinat care îţi marchează identitatea,  numele fiind ceea ce te defineşte în lumea reală, trecând în sferele creaţiei, când vin energii cosmice cu care intri în vibraţie şi care îţi dau impulsul de a crea . Atunci creatorul devine „Miracol de prinos în lumea mare” dăruindu-se pe sine cu tot ce are mai frumos, mai înălţător în suflet. Creatorul doreşte să lase ceva din el însuşi celorlalţi, de aceea simte în profunzimea fiinţei sale „ceva ca strigătul de vreme / Prin ziduri şi prin pietre de amurg” , trăind drama luptei cu trecerea ireversibilă a timpului. Călător pe acest pământ, orice creator se teme că se scurge repede timpul, că dispar visările sale din clepsidră şi nu-şi va desăvârşi opera, să ducă slava spre Demiurg.
Harul pus de Divinitate în poet ar trebui să sporească frumuseţea lumii, manifestare a slavei Marelui Creator. Felicitări autoarei şi succes în creaţie!

Ecaterina Chifu – Cronici culturale.
MULTĂ FERICIRE!

Ecaterina Chifu

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.