Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Lia RUSE: POARTA TRECUTULUI

Lia RUSE: POARTA TRECUTULUI

În câtă vreme se pârguie frunza

Fluturată-n argintul de aer ?

Cu raze blânde, timpul, dintr-un caier

Își toarce fir de aur și-și țese bluza…

S-aprinde sprinteneala culorilor!

Lumina așezată-n ochiul timpului,

Lunecă-n culcușul anotimpului

Pe-o melodie tandră a viorilor.

Frânghii de norele urcă în toamnă

Urmărind tangoul merelor domnești

Ca un copil mă prind singură în povești,

O, natura-i elegantă ca o doamnă…

Câtă iubire am strâns în inima mea!

Câtă culoare ! Pe trepte abisale,

Dansând, de drag, frunza-n clipele sale,

Pe frunți de vis coboară câte-o stea

Sub boltă în galbenă aprindere

Fumegă brazii în hățișul vântului,

Frunzele cad pe valul cântului

Semn că va veni o altă întindere….

………………………………………………

Dorul fulgeră poarta trecutului

Izbucnește gândul în amintirea

Ce subit înmugurește iubirea

Și tresare clipa-n visul sărutului

……………………………………………..

Mireasma cerne ușor ploaie din nuc

Cum se scutură grădina peste vară?!

Lumina pică dintr-un potir de ceară

Și,.. dorul meu mă îndeamnă să mă duc!

——————–

Lia Ruse          

Montreal, Canada

Octombrie 2020


Etichete: