Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » VAVILA POPOVICI: DESPRE PATRIOTISM ȘI IUBIRE

VAVILA POPOVICI: DESPRE PATRIOTISM ȘI IUBIRE

„Nu poți iubi patria legat la ochi.” – Federico Garcia Lorca

 

Iubirea este cel mai frumos sentiment care unește sufletele oamenilor. Întreg Universul funcționează cu și datorită iubirii. Iubirea este sursa de energie a realizării tuturor lucrurilor, impulsul mișcării tuturor ființelor, este scopul mișcării, a muncii noastre.

Iubirea este liantul între Cel de Sus și Omul de pe acest pământ. Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, ne spune: „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el”.

   Viața nu poate fi absolvită de iubire, căci „unde dragoste nu e, nimic nu e!” Tot Biblia ne spune: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor” (1 Corinteni, cap.13).

Zilele acestea scriam în notele mele de jurnal despre scrisoarea strălucitului fizician Albert Einstein către fiica sa, în care afirma că „Forța universală este iubirea”: Este forța care include și guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers… (…) Dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns”.

   „Ți-e interzisă iubirea, pentru că încălzește”, spunea Diavolul în dialog cu personajul Adrian Leverkühn, în cartea sa „Doctor Faustus”, Thomas Mann.  Dar iubirea are un registru larg pentru noi, viețuitorii acestei lumi, ea este, după spusele lui Napoleon Bonaparte, „cea dintâi religie a omului civilizat”. Cu alte cuvinte suntem datori să ne iubim și să păstrăm iubirea care include, la rândul ei, sentimentul compasiunii care alungă ura și disprețul.

„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară”, spunea poetul românilor – Mihai Eminescu. Patriotismul – definește dicționarul – este sentimentul de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei. Este legătura emoțională față de țară și de o națiune, din motive etnice, politice, culturale sau de altă natură.

Se deosebește de naționalism prin referința juridică și ideologia politică: patriotismul se referă la dreptul pământean care definește națiunile prin apartenența la același teritoriu, și tinde a constitui statele pe bază teritorială (indiferent de origini și limbi); naționalismul se referă la dreptul strămoșesc care definește comunitățile istoric-lingvistice și tinde a constitui statele pe bază etnică.

Patriotismul este un sentiment de mândrie izvorât din întâmplări bune și frumoase petrecute în țara ta. Dragostea și mândria unei națiuni se contopesc într-un mod fericit cu patriotismul. A dori binele și frumusețea țării, spiritualitatea ei, este superlativul dorinței tale! Apostolul Pavel a explicat creștinilor diferența dintre omul fizic, adică omul care se conduce după dorințele cărnii, și omul spiritual, adică omul care prețuiește lucrurile spirituale. „Cu cât modul de gândire al unei persoane se aseamănă mai mult cu cel al lui Hristos, cu atât mai profundă este spiritualitatea sa și cu atât mai aproape este de a dobândi viață și pace” (Romani 13:14).

A fi patriot înseamnă a fi cinstit, a avea conștiința curată, o gândire logică și o inimă caldă. Definiția cea mai simplă a patriotismului este iubirea de țară. Ori ești patriot, ori nu ești. Cale de mijloc nu există.

Toți filozofii veacurilor au avut în vedere acest sentiment, și nu l-au ignorat, fiindcă l-au considerat ca fiind o datorie a fiecărui cetățean. Am vorbit cândva, într-un eseu, despre înțeleptul grec Socrate care insista cu învățătura lui și întreba: „Oare nu înțelegi că în fața zeilor și a oamenilor cu judecată, patria este cea mai prețuită, mai însemnată și mai respectată decât mama, decât tata, decât toți strămoșii? Că pentru patrie, chiar când ne supără, trebuie să avem venerație, supunere și îngrijire, mai mult decât pentru tată?”  Și tot el spunea că „a trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept”. Oare nu asta se vrea?

Există acest sentiment al patriotismului și atunci când te afli departe de țara ta și când nu poți fi indiferent față de soarta țării de care ești departe sau pe care ai părăsit-o din anumite motive. De aceea votează cetățenii unei țări oriunde s-ar afla, și urmăresc cu interes și cu inima rezultatul alegerilor.

Dramaturgul irlandez George Bernard Shaw vorbea despre convingerea unui patriot că țara sa este superioară celorlalte. Cred, mai curând, că trebuie să aibă în gând ceea ce astăzi numim competiție. Și competiția trebuie să aibă loc fără a învrăjbi pe unii împotriva celorlalți, ci a le arăta că se poate mai bine, că progresul se obține tocmai având în vedere actul competițional. O văd ca o luptă pentru mai bine, pentru un adevăr obținut prin stăruință, prin muncă cinstită, care va ține seama de noțiunea de omenie, de logică, de cântar, în tot acest proces competițional.

Competiția, ca atare, este necesară, în vederea progresului. Ierarhiile valoroase se nasc din competiții conduse cu onestitate. Românii au trăit, experiența unei societăți așa-zis egalitare, care nu făcea altceva decât să nu permită celor merituoși să ocupe locurile meritate, iar celor incompetenți să fie susținuți în posturi fără să facă nimic, și să fie plătiți din munca celor harnici și merituoși. S-a făcut loc urii, necinstei, minciunii, terorii, și sistemul a clacat. Cinstea, dreptatea, adevărul erau virtuți nerecunoscute, legile erau folosite de cei în funcții politice, în folosul lor, în scopul îmbogățirii prin furtișaguri ascunse de vederea celor mulți.

Competițiile oneste sunt și cele de dorit, ele desfășurându-se, repet, în condiții umane, fiecare dorind să-și respecte și să dobândească succesul, în folosul propriului popor. Aceasta este normalitatea pe care ar trebui fiecare om să o înțeleagă, și nu să fie manipulat, necunoscător, sau profund greșit revoltat. Să înțeleagă de ce se dorește la aceste alegeri din Statele Unite: America First! Fiindcă ea a fost și trebuie să redevină „First”.

   Sloganul presupune, în primul rând, modificări în politica internațională a SUA, iar actualul Președinte acționează lejer în întâlnirile bilaterale pentru că are multă experiență în negocierea unor afaceri de succes, este patriot, știe să-și apere țara de jongleriile statelor rău intenționate; dorește să instituie ordinea, cinstea și bunul trai în țara sa, să depășească degringolada ivită, să păstreze libertatea consfințită în constituție. Este un om sincer. Un proverb românesc îl caracterizează: „ce-i în gușă, și-n căpușă”, adică spune ceea ce simte. În engleză se traduce: „what the heart think, the tongue speaks”, iar oamenii prefăcuți sunt deranjați de sinceritatea lui. Dacă politicienii sunt cei care promit și, în general, nu-și onorează promisiunile, Donald Trup a făcut ce a promis și se dovedește a fi un conducător vizionar. Și acest fapt îi sperie pe unii politicieni.

Idealul de bine trebuie să fie comun. Nu trebuie să existe dezbinarea. Poetul și eseistul american Ralph Waldo Emerson spunea că „suntem la fel de puternici pe cât suntem de uniți, la fel de slabi pe cât suntem divizați”. Sunt cuvinte la care trebuie să gândească cei indeciși pentru votul pe care trebuie să-l dea.

Există desigur momente, așa cum sunt alegerile, când Patriotismul este mai zgomotos și asta pentru ca lumea să se trezească și să înțeleagă, este ca și cum ai sublinia niște idei principale într-o lucrare. Apoi, el, patriotismul, va trebui să revină la „o dragoste discretă” pentru țară, cu o disponibilitate de a face lucruri care vor mărturisi acest sentiment. Un om care simte dragostea pentru țară, va fi și omul care va fi decis, ca în interesul țării să facă și anumite sacrificii momentane care-i vor aduce răsplata.

Ar fi bun sfatul: Dezlegați-vă la ochi, cei indeciși!

Și poate este bine să ne aducem aminte și de proverbul românesc: „Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard!”

 

 Vavila Popovici – Carolina de Nord